O problemă importantă şi mult discutată este cea a finanţării alegerilor. Polemica nu este întâmplătoare, deoarece rezultatele alegerilor se află în raport direct şi cu sumele cheltuite în campania electorală de către partide, alianţe electorale şi candidaţi independenţi.
Formaţiunile politice care dispun de suficiente resurse financiare au posibilitatea de a exercita o influenţă masivă asupra electoratului, iar cele care nu dispun de un minim necesar vor pierde competiţia electorală. În acest sens, ne raliem la opinia lui Ioan Vida că, în condiţiile în care nu există nici o restricţie capabilă să frâneze manevrele care pot aduce atingere egalităţii votului prin utilizarea unor mijloace frauduloase sau care pot contraveni principiului egalităţii de şanse în alegeri, limitarea restricţiilor la declararea publică a acestor fonduri este dacă nu imorală, cel puţin partinică.36
Astfel se explică faptul că practica internaţională la acest capitol este foarte variată, legiuitorii limiteză sau măresc, în dependenţă de mulţi factori, numărul sponsorilor campaniei electorale. Vom reproduce rezultatele unui sondaj: "Cine finanţează organizarea alegerilor. Pe cine aţi dori să desemnaţi ca principala sursă de finanţare electorală?", efectuat de Direcţia de Management şi Guvernare Locală din Marea Britanie, respondenţi fiind peste 200 de organizaţii din ţările membre ale Consiliului Europei, printre care figureză şi diferite asociaţii şi organe din administraţia publică locală.37
Dintre 19 state nominalizate, în 15 se doreşte ca finanţarea alegerilor locale să se efectueze de la bugetele autorităţilor publice locale, cu folosirea subvenţiilor din partea unor organisme legate de procesul de administrare publică locală şi în numai două ţări de guvernele centrale. Considerăm firesc ca alegerile locale să fie finanţate de la bugetele locale, bineînţeles în condiţii în care administrarea publică locală să fie organizată în baza unei reale autonomii locale şi autonomii financiare.
Cine finanţează alegerile locale
- Puterile locale sau regionale
- Guvernele centrale
- Cei aleşi
- Asociaţiile puterilor locale
- Partidele politice
Ţările 1 2 3 4 5
Austria x x x
Belgia x
Cehia x
Danemarca x
Finlanda x
Franţa x x
Germania x x x
Ungaria x
Irlanda x
Israel x
Italia x x x x
Luxembourg x x x
Olanda x
Norvegia x
Polonia x x x
Spania x
Suedia x
Turcia x
M.Britanie x x
În ţările în faza de tranziţie la o veritabilă democraţie locală, fără un potenţial economic de nivel local, o parte din cheltuielile pentru alegeri evident trebuie să şi le asume guvernul, chiar şi diferiţii agenţi economici, alte persoane fizice din cadrul ţării cu condiţia plafonării şi declarării publice a subvenţiilor pentru a nu se încălca principiul egalităţii de şanse. Constatăm că la adoptarea legilor privind alegerile locale în România şi în Republica Moldova legiuitorii nu au ţinut cont de aceste importante momente, nelimitând mijloacele de susţinere a campaniei electorale.
În Republica Moldova, Legea privind alegerile locale (art.59) stabileşte: cheltuielile de organizare şi desfăşurare a alegerilor locale le suportă statul, prin care trebuie înţelese toate cheltuelile fără excepţie. În realitate însă, la alegerile locale din 16 aprilie 1995, Guvernul a înţeles că el este obligat să suporte numai cheltuelile legate de asigurarea materială şi tehnică necesară desfăşurării alegerilor, iar cele legate de realizarea propagandei electorale au fost lăsate partidelor, formaţiunilor politice şi candidaţilor independenţi. Este adevărat că legea permite instituirea de fonduri electorale, vărsarea în aceste fonduri a mijloacelor proprii,
creditelor primite de la stat fără dobândă, precum şi subvenţiilor de la persoane fizice şi juridice din republică, însă aceasta nu justifică nerespectarea legii.
Ca un moment pozitiv, relevăm prevederile art.61 alin.6 şi 7 conform cărora creditele primite fără dobândă de la stat se sting de acesta complet sau parţial, în funcţie de numărul de voturi valabile întrunite de partidul, formaţiunea politică, blocul electoral sau candidatul independent în circumscripţia electorală respectivă. Suma creditului care urmează a fi stinsă se calculează astfel: suma creditului se împarte la numărul alegătorilor care au participat la votare în circumscripţie, iar câtul se înmulţeşte cu numărul de voturi valabile întrunite de partidul, formaţiunea politică, blocul electoral sau candidatul independent.
3 6 Ioan Vida, Puterea executivă şi administraţia publică , Bucureşti, 1994, p.207.
3 7 Sursa: Besoins en formation des elus, Etudes et travaux, nr.36, Conseil de
l' Europe,1994, p.60.