În dreptul constituţional instituţiile politice au mai multe accepţiuni şi sensuri. Pierre Pactet consideră de exemplu, că aceste instituţii sunt organe însărcinate să exercite puterea politică şi normele relative acestei exercitări15 (Parlamentul, Şeful Statului, Guvernul, Organele jurisdicţionale).
În acest sens, putem observa că instituţiile politice la prima vedere nu se diferenţiază prea mult de dreptul constituţional. Însă, când vorbim de instituţii politice trebuie să înţelegem că ele sunt mai largi de cât dreptul constituţional deoarece cuprind nu numai formele organizatorice şi normele dar şi viaţa acestora şi aplicarea normelor, iar în expresia lui Ch. Debbasch înglobează şi aspectele sociologice, filozofice sau psihologice care se situiază dincolo de drept dar nu pot fi ignorate16.
În literatura de specialitate se mai întâlneşte şi termenul de ştiinţă politică17, avându-se în vedere că funcţionarea reală a puterii politice nu poate avea loc numai printr-o simplă aplicaţie a regulilor de drept, mai trebuiesc ataşate şi alte cunoştinţe sociologice, politice, care ar descrie realitatea (a decrire la realite), ar explica unele fenomene politico-juridice nu numai din punct de vedere al dreptului.
În fond, prin aceasta se explică de ce denumirii drept constituţional i s-a ataşat şi instituţii politice sau ştiinţa politică.
1 5 Pierre Pactet, Institutions politiques. Droit Constitutionnel, Masson, Paris, 1991, p. 34.
1 6 Ch. Debbasch, Jacques Bourdon, Jean-Marie Pontier, Jean-Claude Rici, Droit constitutionnel et institutions politques, Economica, Paris, 1983, p. 8.
1 7 A se vedea Georges Burdeau şi a., op. cit. p. 43.