În Republica Moldova, sunt înregistrate şi funcţionează legal un număr de circa 53 de partide politice[1]. Desigur, din 1990 până în prezent s-au realizat şi multe unificări de partide, schimbări de denumiri.
Partidele politice s-au organizat în baza reglementării constituţionale, art.42 Libertatea partidelor şi a altor organizaţii social politice, precum şi a Legii cu privire la partidele şi alte organizaţii social-politice care fixază înregistrarea şi funcţionarea partidelor politice şi a organizaţiilor obşteşti din Republica Moldova.
Legea defineşte noţiunea de partide şi alte organizaţii social-politice ca asociaţii benevole ale cetăţenilor constituite pe baza comunităţii de concepţii, idealuri şi scopuri care contribuie la realizarea voinţei politice a unei părţi a populaţiei şi care prin reprezentanţii lor participă la elaborarea politicii republicii, la conducerea treburilor statului, la soluţionarea problemelor economice şi social-politice.
Dreptul la asociere în partide politice fiind un drept fundamental al cetăţenilor, totuşi, prin lege este limitat, şi nu cetăţenilor ci unor categorii de funcţionari publici. Astfel, conform art.8 militarii, lucrătorii afacerilor interne, securităţii statului, serviciilor vamale, judecătorii, procurorii, anchetatorii, controlorii de stat, precum şi lucrătorii presei şi radioteleviziunii oficiale nu pot face parte din partide şi alte organizaţii social-politice.
Partidele politice din Republica Moldova nu sunt subvenţionate de la bugetul de stat pentru activitatea pe care o desfăşoară. Conform art.10 este interzisă finanţarea din partea statelor, persoanelor fizice şi juridice din străinătate; organelor de stat, întreprinderilor, organizaţiilor şi instituţiilor de stat, excepţie făcând finanţarea, în conformitate cu legislaţia în vigoare, a alegerilor în organele reprezentative ale puterii de stat; întreprinderilor mixte, dacă cota statului sau a fondatorului străin în aceste întreprinderi este mai mare de 20%; asociaţiilor de cetăţeni neânregistrate; persoanelor anonime.
Înregistrarea partidelor (art.13) se face de cître Ministerul de Justiţie al republicii, în termen de o lună din ziua prezentării statutului. La acest capitol avem o obiecţie destul de serioasă. Art.5 din lege prevede că statutul partidului sau al organizaţiei social-politice se înregistreazî în cazul în care formaţiunea respectivă face dovadă că are cel puţin 300 de membri, program şi organe de conducere alese. Considerăm limita numerică incorectă, număr luat arbitrar, nejustificat, barieră artificială în calea realizării dreptului constituţional de liberă asociere în partide politice şi deci şi neconstituţională. Art.41 din Constituţie prevede dreptul cetăţenilor de a se asocia liber în partide politice, acela-i lucru se prevede şi în art.2 al Legii privind partidele. Asociaţia liberă nu se leagă cu limita de 300 de membri care trebuie să gândească toţi la fel să aibă o singură opţine politică. 299 de cetăţeni care gândesc la fel nu pot înregistra un partid politic, ce evident, este un nonses al guvernatorilor, care doresc în mod artificial să micşoreze spectrul politic al Moldovei, asigurând astfel unele facilităţi propriilor formaţiuni politice.
Pentru o mai bună înţelegere a spectrului politic al Republicii Moldova vom caracteriza doar unele formaţiuni politice care au şi pot influenţa situaţia social-politică şi şi-au găsit un loc stabil pe eşicherul politic al Republicii[2].
Frontul Popular Creştin Democrat. A apărut pe scena politică în a doua jumătate a anilor ‘ 80 în confruntare directă cu Partidul Comunist din Moldova. Rolul de iniţiator al acestei alternative şi l-a asumat Uniunea Scriitorilor din Moldova. La 3 iunie 1988 în sala mare a Uniunii scriitorilor din Chişinău, în cadrul unei adunări a intelectualităţii, se constituie Grupul de iniţiativă al Mişcării Democratice în spriginul restructurării care, în pofida unor tentative de a o subordona Partidului Comunist din Moldova, s-a constituit ca o alternativă aflată în opoziţie.
Congresul de constituire a FPM a avut loc în ziua de sâmbătă, 20 mai 1989 în sală Uniunii Scriitorilor din Moldova şi a fost convocat de Grupul de iniţiativă al Mişcării democratice, ales la 3 iunie 1988 în cadrul plenarii uniunilor de creaţie. Congresul a întrunit delegaţi ai conferinţelor raionale ale grupurilor de sprigin a Mişcării Democratice din 30 de raioane şi oraşe ale Republicii, precum şi delegaţi ai altor formaţiunii ne oficiale: Mişcarea ecologică “Acţiunea verde” (Ave), Cenaclul literal-muzical şi social-politic “A.Mateevici”, Liga democratică a studenţilor din Moldova, Sosietatea istoricilor din Moldova, Societatea culturală “Moldova” din Moscova. În total la congres au participat 147 de delegaţi, dintre care 32 membrii ai PCUS, 12 membrii ai UTCL şi 49 de invitaţi.
În rezultatul dezbaterilor, congresul a adoptat decizia unanimă de a crea, în baza Mişcării Democratice, Frontul Popular din Moldova. Congresul a adoptat Programul şi Statutul şi o serie de rezoluţii, între care rezoluţia nr.3 “cu privire la însemnele naţionale“. Organele de conducere ale FPM au devenit Sfatul FPM constituit din 81 de membrii şi Comitetul executiv al FPM numărând 9 membri. A fost aleasă, de asemenea, Comisia de revizie a FPM şi redactorul buletinului informativ “Deşteptarea”.
Deşi FPM nu a devenit la primul congres al său un partid doctrinar în accepţia modernă a noţiunii, platforma primii formaţiuni de opoziţie, apărută pe scena politică a Moldovei, purta o pronunţată tentă antisovietică, democratică şi românească. Cu toate că va fi recunoscut doar la 25 octombrie 1989 drept organizaţie social-politică, acordându-i-se personalitatea juridică, dupa o tergiversare de o jumătate de an, iniţiativa politică va trece, de la data desfăşurării lucrărilor Congresului I exclusiv de partea FPM, care a desfăşurat o amplă activitate în vederea oficializării limbii române şi revenirii ei la alfabetul latin, concomitent cu radicalizarea atitudinii faţă de Partidul Comunist don Moldova.
Congresul al III-lea al FPM desfăşurat în zilele de 15-16 februarie 1992 a luat decizia privind modificarea numelui formaţiunii în Frontul Popular Creştin Democrat, devenind astfel un partid democrat de dreapta. Congresului FPCD a decis “a rămâne şi în continuare în opoziţie faţă de actuala putere din Republica Moldova.
Mişcarea Pentru Egalitate în Drepturi “Unitate - Edinstvo”. Înfiinţată în perioada destrămării Uniunii Sovieticii şi a colapsului întregului sistem totalitar de tip socialist din Europa, Mişcarea pentru egalitate în drepturi “Unitate-Edinstvo” (M.”U-E”) este una din cele mai vechi formaţiuni politice basarabeane având mai multe trăsături distincte pe care lea dobândit pe parcursul existenţei sale.
Congresul de constituire al mişcării “interfront” a avut loc pe data de 8 iulie 1989 la care au participat 467 delegaţi, însă, de facto formarea organizaţiei anticipează această dată. La baza mişcării s-a aflat un nucleu de iniţiativă reunind cercetătorii de la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a RSSM, preponderent reprezentanţi ai unor minorităţi etnice. Această grupare a decis să-şi apere “conştiinţa de sine naţională moldovenească“, etnonimul “moldoveni” şi glotonimul “limba moldovenească“, opunându-se cu virulenţă încercărilor de diminuare a statutului limbei ruse.
Participă activ la organizarea referendumului din 17 martie 1991 privind păstrarea Uniunii Sovietice, în pofida deciziei parlamentului RSSM din februarie 1991 referitoare la interzicerea referendumului în teritoriu statutul moldovean. Cel de-al II-lea congres al mişcării “Interfront” a avut loc pe data de 22 decembrie 1991. Congresul a adoptat câteva rezoluţii, exprimând punctul de vedere al mişcării asupra evenimentelor de atunci din Republica Moldova şi din întreg spaţiul post-sovietic, între care: “Despre denumirea mişcării”, “Despre activitatea deputaţilor reprezentanţi ai Interfrontului”, “Despre căile reconstruirii unităţii teritorial-statale a Republicii Moldova”, “Despre represiunile din |ările Baltice”, “Despre mass media”.
Ulterior, pe data de 5 ianuarie 1992, Consiliul mişcării pentru egalitate în drepturi “Unitate-Edinstvo” a făcut alte 3 declaraţii: “Despre măsurile de protecţie socială a cetăţenilor în legătură cu liberalizarea preţurilor”, Despre soarta prizonierilor, capturaţi de poliţia Republicii Moldova la 13 decembrie 1991 la Dubăsari”, Despre retransmiterea transmisiunilor televiziunii ruse pe teritoriul Republicii Moldova”. În această perioadă activitatea mişcării “Unitate-Edinstvo” se află în strictă conformitate cu platforma ideologică ce a fost pusă la bazele acestei formaţiuni, insistând atât asupra aspectelor apărării drepturilor minorităţilor etnice, cât şi pe nostalgia explicită după timpurile sovietice.
Partidul Democrat Agrar din Moldova. Chestiunea creării unui partid politic, “reprezentant al intereselor oamenelor muncii de la ţară şi al celor din industria de prelucrare a produselor agricole”, a fost discutată încă în vara anului 1989 de către deputaţii agrarieni din partea RSSM în Sovietul Suprem al URSS. Deputaţii Mihai Ciorici, Andrei Diaconu şi Tudor Olaru, reprezentanţi ai nomenclaturii din veriga raională, au înfiinţat în aprilie 1990 clubul parlamentar “Viaţa Satului”, numărând 60 de deputaţi. La 19 octombrie 1991, are loc congresul de constituire a (PDAM). Agrarienii nu au reuşit să vină la primul lor congres cu un program bine definit, adoptând doar “principiile generale” şi statutul partidului, ce conţineau suficiente teze confuze.
La congresul I agrarienii şi-au propus drept scop fundamental “reconstrucţia economică şi culturală a statului, instaurarea unei societăţi democratice, antitotalitarea, bazate pe principii de drept şi justiţie, chemat să garanteze şi să apere drepturile şi libertăţile fundamentale ale ţăranelor şi ale altor categorii sociale...” Dezideratul programului al PDAM constituia “elaborarea strategiei de dezvoltare a agriculturii Republicii Moldova al cărei obiectiv central trebuie să fie asigurarea necesarului de hrană pentru întreaga populaţie şi de materii prime pentru agricultură“. întâmplător sau nu, dar principala teză a programului PDAM scris în 1991 coincidea cu cea a programului alimentar al PCUS lansat de L.Brejnev în 1982, care s-a dovedit a fi ca şi multe alte proiecte similare doar o lozincă propagandistică.
După venirea la guvernare în 1994, PDAM elaborează o nouă redacţie a programului, declarând că PDAM se orientează spre exprimarea intereselor celor mai largi pături de la sate şi oraşe, sarcinile principale în vizând consolidarea statalităţii Republicii Moldova; constituirea poporului moldovei - membrii căruia sunt legaţi prin răspundere pentru prezentul şi viitorul ţării; contribuţia la renaşterea şi dezvoltarea culturii naţionale moldoveneşti, culturilor tuturor grupurilor etnice de pe teritoriul republicii; garantarea minimului de existenţă pentru fiecare locuitor al moldovei; soluţionarea problemei privind acordarea unui statut special de autonomie raioanelor din stânga Nistrului etc. Eşecul de la alegerile prewzidenţiale din 1996 şi alegerile parlamentare din 1998 a demonstarat incapacitatea formaţiunii de a realiza sarcinele de program.
Partidul Social-Democrat din Moldova. Constituirea primelor partide politice din Republica Moldova a avut loc în jurul unor personalităţi care împărtăşeau aceleaşi valor menite să producă o schimbare sau o conservare a situaţiei.
Aceasta se referă, şi la Partidul Social-Democrat din Moldova (PSDM) care şi-a afirmat încă din clipa constituirii (13 mai 1990) adeziunea la ideile Declaraţiei de la Stokholm asupra principiilor internaţionale Socialiste din anul 1989. Apărut în urma divergenţelor între unii lideri ai Frontului Popular din Moldova, PSDM şi-a trasat principiile şi programul în conformitate cu concepţia social-democraţiei europene moderne, care presupune: egalitatea şi dreptatea socială; promovarea intereselor producătorilor de valori materiale şi sperituale; protecţia socială a categoriilor cetăţenilor defavorizaţi; limitarea puterii claselor sociale avute, îndeosebi a monopolurilor etc. Partidele social-democrate europene au respins conceptele “luptă de clasă“ şi “dictatura proletariatului”, optând pentru o democraţie parlamentară cu setul ei propriu de valori ca: dreptatea, echitatea socială, egalitatea. Debarasându-se în ultimele două decenii de învăţătura marxistă, social-democraţia modernă urmăreşte revizuirea rolului statului, a libertăţii individuale, proprietăţii private, economiei de piaţă etc. Dar, neformulând o concepţie coerentă şi eficace, în contextul realităţii existente, acest partid de la începutul existenţei sale n-a reuşit să se manieste mai departe de faza declarativă a intenţiilor în viaţa publică. În programul său, PSDM se pronunţă pentru afirmarea societăţii civile, a statului democratic în baza documentelor ONU şi a normelor dreptului internaţional; realizarea dreptului poporului moldovenesc la autodeterminare, constând în crearea unui stat moldovenesc suveran şi independent în calitate de membru al ONU; întroducerea economiei de piaţă, bazate pe egalitatea tuturor formelor de proprietate; garantarea constituţională a protecţiei sociale a păturilor defavorizate; protejarea drepturilor tuturor naţionalităţilor din republică etc.
Autodefinindu-se ca partid centrist, PSDM se delimită de partidele de extremele dreaptă şi stângă, declarându-se despus să colaboreze cu forţele care acceptă valorile democratice şi independenţa de stat al Republicii Moldova. Comparativ cu social - democraţia din vestul Europei, care e mai mult atrasă de valorile liberale şi colaborează strîns cu formaţiunile de centru - dreapta, PSDM a dealogat doar cu formaţiunile de stânga, refuzând orice conlucrare cu cele de dreapta.
Clivajul centru - stânga este deosebit de pronunţat la formaţiunile social-democratice din Republica Moldova. Discursul liderilor şi ideologilor acestor formaţiuni tinde să convingă electoratul, că numai social-democraţii pot garanta o politică echilibrată, o schimbare în bine şi bunăstarea tuturor cetăţenilor. Aceasta s-a putut observa la alegerile parlamentare din 1994 şi 1998 şi alegerile prezedenţiale din 1996, când formaţiunele declarate social-democrate s-au pronunţat mai mult asupra mijloacelor, decât asupra obiectivelor trasate. Drept rezultat-eşecul PSDM la alegerile parlamentare la care social-democraţii nu au putut trece “pragul” electoral de 4 %.
Partidul Forţelor Democratice din Moldova (PFD). PFD s-a declarat parte componentă şi un continuator al Mişcării de Renaştere şi Eliberare Naţională. Acest partid şi-a făcut apariţia pe arena politică a RM în ianuarie 1993, purtând denumirea Congresul Intelectualităţii din Moldova (CI). În iunie 1994 la CI au aderat Partidul Democrat şi Partidul Democrat-Creştin din Moldova, creând (în baza statutului şi Programului Congresului) o formaţiune politică unită-Congresul Democrat Unit (CDU). În octombrie 1995 CDU a hotărât să-şi schimbe denumirea în Partidul Forţelor Democratice (PFD). Primul preşedinte al acestei formaţiuni politice (ianuarie 1993-iunie 1994) a fost profesorul Alexandru Moşanu, ex-preşedinte al primului Parlament al RM, fiind succedat în această funcţie de poetul Valeriu Matei, fost preşedinte al comisiei parlamentare pentru mass media (din iunie 1994).
Modificarea denumirii “Partidul Forţelor Democratice” se explică nu atât prin “schimbările în peisajul politic, economic şi social din RM şi aderarea la formaţiune a reprezentanţilor celor mai diverse grupări sociale”, după cum se stipulează în noua redacţie a programului PFD, ci mai mult prin pretenţia de a exprima dezideratele “românilor ce constituie circa 2/3 din întreaga populaţie a Republicii Moldova”. Odată cu noua titulatură, PFD, “fiind prezent în Parlament şi în organele de administrare publică“, îşi asuma “o răspundere tot mai mare, atât în ceea ce priveşte dialogul cu partenerii politici de aceeaşi orientare, cât şi în ceea ce priveşte contribuţia la refigurarea şi lansarea unui program comun de preluare a puterii prin alegeri de către forţele democratice de opoziţie”. Această denumire a consfinţit unele realităţi, însă a provocat suspiciuni, în special, din partea partenerilor din Alianţa Forţelor Democratice constituită în ajunul alegerilor locale din 1995, aceştia considerând că PFD ar fi tins să substituie alianţa.
Partidul Comunist din Moldova Partidul Comuniştilor din Moldova (PCM) reprezintă încercarea de reânviere a gegemonului sistemului politic, care a dominat societatea o îndelungată perioadă de timp.
Puciul din august 1991 nu a făcut decât să stabilească decesul al PCUS şi a PCM. Profitând de ocazia Prezidiul Parlamentului de la Chişinău a decis să suspende activitatea PCM, făcându-l responsabil de complicitate cu grupul pucist de la Moscova. Interzicerea PCM a grăbit decesul imperiului sovietic, în acest fel, majoritatea fostelor republici sovietice au întreprins primul pas spre independenţa faţă de URSS.
Deşi eradiat din viaţa publică a Republicii Moldova, la mijlocul anului 1993 Parlamentul adoptă o hotărâre, prin care se legaliza activitatea comuniştilor în Moldova. Decizia de reabilitare a PCM atesta faptul că, acest partid reprezintă “altul decât cel care fusese interzis în 1991”, considerând că decizia anterioară de suspendare a activităţii lui purtase un caracter ilegal, neconform cu valorile statului de drept.
Ministerul Justiţiei la 8 aprilie 1994 a înregistrat oficial PC din Moldova
Mişcarea Social - Politică “Pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă“. Blocul electoral care s-a constituit în susţinerea candidaturii Petru Lucinschi la funcţia de şef al statului, destul de neordinar ca compoziţie, a reunit:
- o parte a membrilor fracţiunii parlamentare a Partidului Democrat Agrar din Moldova, care au acceptat candidatura şi programul lui Lucinschi - respinse de Congresul a II-lea al PDAM - la funcţia de preşedinte;
- quasi-majoritatea partidelor şi formaţiunilor de orientare social-democrată, în frunte cu PSD şi PPS;
- mai multe organizaţii de tineret, ale femeilor, uniunii social-profesionale şi sindicate de ramură etc;
- un număr impunător de activişti locali, care nu aparţineau de nici un partid politic ori formaţiune social-politică s-au care au abandonat propriile grupări politice, spriginind blocul “Pro-Lucinschi”.
Toate aceste elemente ale alianţei au fost unite prin adeziunea la un candidat comun şi la o ideologie declarată comună (social-democrată), situată la centru, centru-stânga eşchierului politic.
Dupa alegeri, o parte considerabilă a membrilor activi ai blocului “Pro-Lucinschi” au acceptat ideia transformării acestui cartel electoral într-o mişcare social-politică care, evitând formalizmul şi birocraţia caracteristică unui partid, să moştinească atât potenţialul uman cât şi întreaga infrastructură teritorială şi organizaţională construită în campania electorală.
Conferinţa de constituire a Mişcării social-politice “Pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă“ (MPMDP) a avut loc la 8 februarie 1997. La Conferinţă au participat 860 de delegaţi din 38 raioane ale RM, inclusiv din raioanele situate pe malul stâng al Nistrului.
La Conferinţă în mod deosebit s-a menţionat faptul că MPMDP s-a creat la iniţiativa membrelor simpli ai blocului “Pro-Lucinschi”, plecând de la necesitatea consolidării succesului opţinut în alegeri şi constituire unei mişcări de masă de orientare social-democrată, care să sprigine preşedintele nou ales în realizarea programului său electoral. Conferinţa a declarat că MPMDP se pronunţă “pentru formularea şi promovarea unei idei autot cuprinzătoare naţional-statale, care ar putea consolida societatea în baza principiilor patriotizmului şi toleranţei receproce, crearea instituţiilor societăţii civile, depăşirea sistemului corporativist de clan” care ddomenă viaţa politică.
Unul din scopurile principale ale MPMDP vizază coalizarea forţelor politice de stânga şi centur-stânga care s-au afirmat pe scena politică locală. Mişcarea îşi declară adeziunea la principiile social-democraţiei, considerândule prioritare în activitatea sa. De asemenea, MPMDP pledează pentru iniţierea unui dealog productiv cu partide şi formaţiuni social-politice de orientare politică diferită, în scopul consolidării climatului de încredere reciprocă şi toleranţa în societate.
Partidul Liberal din Moldova. Partidul Liberal este unul din puţinele formaţiuni politice care are rădăcini istorice în acest teritoriu. Deşi, în mica măsură, generaţiile actuale cunosc, totuşi, activitatea benefică a liberarilor din perioada interbelică: realizarea reforme agrare, adoptarea legilor care au stimulat producţia şi învăţământul (primar, secundar-industrial şi comercial), contribuţia concretă la edificarea lăcaşilor de cult şi şcolilor, construcţia de drumuri etc. Se cunoaşte, de asemenea, felul în care liberalii au avut de suferit sub ocupaţia sovietică, fiind supuşu exterminării fizice şi deportărilor în Siberia.
La începutul anilor 1990, după ce puternicul val al mişcării naţionale din Basarabia înregistrează un reflux se face tot mai auzită vocea unui grup de personalităţi care încearcă să canalizeze societatea în direcţia soluţionării problemelor economice. În astfel de condiţii, la 27 martie 1993 are loc Congresul I de constituire al Partidului Democrat al Muncii din Moldova (PDM). În descursul rostit la deschiderea congresului, Mircea Rusu, deputat în parlamentul RM, explică crearea partidului prin “necesitatea edificării unui stat democratic în care ar fi protejate drepturile şi interesele omului muncii”. Mesajul principal care se conţinea în acea luare de cuvânt prevedea Demonopolizarea, Deetatizarea, Privatizare.
În scrutinul din 27 februarie 1994 PDM a obţinut doar 2,8% din voturile electoratului.
Drept urmare, este convocat Congresul al III-lea al PDM (9 iulie 1994) la care se produce fuziunea cu Convenţia Liberă din Moldova. Noua denumire a formaţiunii devine Partidul Democraţiei Liberale din Moldova. Congresul a adoptat un program nou întitulat “Cu ajutorul reformelor liberal-democratice să ne mişcăm în direcţia unei societăţi libere şi prospere”. Programul arată nu numai cauzile aprofundării crizei din RM, dar şi direcţiiile de depăşire a acesteia în două etape:
- 1994 - faza saturării pieţii interne ci mărfuri pentru a asigura stabilitatea socială şi condiţiile necesare continuării reformelor economice;
- 1995-1999 - etapa formării economiei de piaţă;
La 23 ianuarie 1995 PDLM participă la crearea Blocului Electoral “Alianţa Forţilor Democratice”. În alegerile locale din primăvara lui 1995 Blocul AFD a înregistrat un rezultat substanţial, întrunind circa 1/3 din voturile electoratului.
Ulterior, tinzând să sublinieze explicit adeziunea PDLM la principiile liberalismului, Congresul al IV-lea din 23 septembrie 1995 a decis schimbarea denumirii formaţiunii în Partidul Liberal din Moldova. La Congresul al V-lea din 15 martie 1997 a fost adoptat într-o nouă redacţie programul liberal. Acest document complect conţine 16 compartimente: o introducere, principiile fundamentale ale perspectivei liberale, scopurile majore ale liberalelor din RM. O atenţie deosebită se acordă politicii externe şi interne, apărării naţionale, industriei, agriculturii, comerţului, tinerii generaţiei şi sportului.
Partidul Liberal din Moldova este astăzi la etapa unei maturităţi politice incontestabile. Formaţiunii îi sunt proprii mai multe trăsături destinctive care-o fac să fie inconfundabilă pe scena politică locală. Este, în primul rând, un partid cu tradiţii istorică. O altă trăsătură care decurge firesc din prima constă în faptul că PLM-ul are o doctrină clasică, verificată în ţările civilizate.
Partidul Renaşterii şi Concilierii din Moldova (P.R.C.M.). La 13 Julie 1995 este lansat Apelul Preşedintelui Republicii Moldova dl.Mircea Snegur, privind susţinerea Mişcării “Iniţiativa pentru constituirea Partidul Renaşterii şi Concilierii din Moldova. La 14 Julie 1995 este difuzată Declaraţia unui grup de deputaţi ai Parlamentului privind ieşirea din componenţa fracţiunii parlamentare P.D.A.M. şi aderarea la Mişcare. La 15 Julie 1995 are loc Adunarea de constituire a P.R.C.M.
În Programul partidului se afirmă că formaţiunea militează pentru: afirmarea politicii pentru renaştere şi conciliere ca o condiţii primordială de combatere a sărăciei, subdsezvoltării, amoralităţii etc.; aderarea la sistemul de valori europene; formarea unei mentalităţi sociale echilibrate şi democratice; modernizarea societăţii pe baza renaşterii spirituale, morale, tradiţiilor şi obiceiurilor naţionale ale poporului Republicii Moldova; propoganda idealurilor înaltei moralităţi în conduita cetăţeanului, pregătirea tinerii generaţii pentru viaţă; promovarea ideii libertăţii acţiunii personale, responsabilităţii statului în faţa cetăţeanului; crearea unui sitem democratic de instaurare a ordinei publice şi a securotăţii cetăţeanului; neamesticul în viaţa privată şi familială a membrilor societăţii etc.
La 19 iunie 1997 P.R.C.M. înpreună cu F.P.C.D. au constituit Blocul Convenţia Democrată din Moldova la care ulterior au aderat şi alte formaţiuni politice. La alegerile parlamentare din 1998 Convenţia a obţinut 26 mandate.
[1] Formaţiuni politice din republica Moldova (1991-1998), Moldpres, Chişinău, 1998.
[2] A se vedea mai detailat Nicolae Enciu, Alexandru Oprunenco, Ion Şişcanu, Iurie Josanu, Victor Juc, Igor Munteanu Alexandru Palii, Viaceslav Stăvilă, Revista Arena Politicii, nr.1 (13) septembrie 1997, Ed. Fundaţiei Viitorul