Necesitatea unei noi constituţii, care ar fi legiferat cu adevărat suveranitatea poporului moldovenesc, a apărut înainte de 27.08.1991. La 16.06.1990 prin Hotărârea nr.118-XII Sovietul Suprem al RSS Moldova creează Comisia pentru elaborarea proiectului noii constituţii din 58 membri în frunte cu Preşedintele Sovietului Suprem Mircea Snegur[1].
După o ,perioadă excesiv de lungă, în martie 1993 când Republica Moldova devenise deja suverană şi independentă Comisia a prezentat Parlamentului proiectul constituţiei. La 12 martie 1993 în urma unor discuţii furtunoase, Parlamentul a adoptat proiectul ca bază, la publicat în presă ţi a creat o nouă comisie însărcinată să-l redacteze şi definitiveze.
La 15 martie 1993 Prezidiul Parlamentului adoptă Hotărârea 2Cu privire la măsurile în vederea organizării şi desfăşurării discutării proiectului constituţiei de către întregul popor” urmând ca cetăţenii republicii să-şi exprime atitudinea faţă de noile reglementări constituţionale. În rezultat, comitetele executive raionale au prezentat Parlamentului peste 400 de scrisori din numele a peste 380000 cetăţeni care vizau, practic, toate articolele din constituţie.
La 27-28 mai 1993 la Chişinău a avut loc o conferinţă ştiinţifică internaţională la care au participat renumiţi savanţi, inclusiv “patriarhul” dreptului constituţional francez Gacques Cadart, experţi în domeniul dreptului din diverite ţări care au supus proiectul constituţiei unei analize minuţioase, cu observaţii şi propuneri concrete.
Proiectul a fost avizat de multiple organisme internaţionale cum ar fi: Consiliul Europei; Comisia Europeană din Veneţia; prestigioasa instituţie de învăţământ Universitatea din Sorbona şi altele.
Anul 1993 însă, nu sa finalizat cu adoptarea noii constituţii deoarece Parlamentul de legislatura a XII s-a autodizolvat, ne fiind în stare s-ă prelungească procesul de legiferare.
La 24 februarie 1994 a fost ales un nou Parlament în care majoritatea mandatelor au fost obţinute de către Partidul Democrat Agrar care formând o alianţă cu socialiştii din Parlament au creat o majoritate agro-socialistă, aducând mari prejudicii economiei statului şi a sistemului de drept creând o imajine proastă a republicii pe plan extern.
Perioada legislaturii a XIII-a (1994-1998) poate fi numită o perioadă de stagnare, în care statalitatea Republicii Moldova a început să se dezvolte sub o anumită optică agro-socialistă, ignorându-se doctrine, teorii, tradiţii şi principii de dezvoltare a statului verificate pe parcursul a sute de ani în democraţiile occidentale.
La 1 aprilie 1994 a fost creată o nouă comisie pentru redactarea şi completarea textului constituţiei care a desfăşurat peste 15 şedinţe pe parcursul căror proiectul a fost definitivat şi prezentat Parlamentului.
Parlamentul, fără a publica proiectul în presă, fără emisiuni indirecte de la şedinţa constituantă, fără a familiariza cetăţenii cu ceea ce se numeşte Lege Fundamentală, pe data de 29 iulie 1994 a adoptat noua Constituţie a Republicii Moldova, promulgată în 3 zile de Şeful Statului şi care a intrat în vigoare la 27.08.1994.
[1] Legi, Hotărâri şi alte Acte, adoptate la sesiunea întâi a Sovietului Suprem al RSS Moldova de legislatura a XII-a, Ediţie a Sovietului Suprem al RSSM, Chişinău, 1990.