În procesul de organizare a alegerilor locale, propunerea candidaţilor este una din cele mai importante şi semnificative operaţiuni electorale, aceasta constituind momentul demarării unei mari competiţii între formaţiunile politice participante la alegeri şi antrenării electoratului într-o energică activitate politică. Prin operaţiunea de depunere a candidaturilor, cetăţenilor li se deschide posibilitatea exercitării dreptului electoral, alegerii lor în organele publice reprezentative locale. Acest drept poate fi realizat în componenţa unui partid, unei formaţiuni politice sau de sine stătător, în calitate de candidat independent.
În Republica Moldova, Legea privind alegerile locale permite participarea la alegeri şi depunerea de candidaţi nu numai de partide şi formaţiuni politice, ci şi de către blocuri electorale (coaliţii sau alianţe electorale).
În România, Legea nr. 70/1991, prin art. 6, permite depunerea de liste de candidaţi atât din partea partidelor şi alianţelor politice, cât şi din partea alianţelor electorale.
Se consideră că numai partidele politice sunt subiecte de drept electoral înzestrate cu personalitate juridică şi deci numai ele trebuie să beneficieze de dreptul de a participa la alegeri. Nu împărtăşim această idee şi considerăm că o alianţă electorală constituită din partide şi formaţiuni politice, prin urmare de personalităţi juridice, poate participa la alegeri locale în calitate de subiect al raporturilor de drept electoral în condiţiile reglementate de lege. Fiind un bloc, o alianţă electorală, care cuprinde un ansamblu de persoane juridice, noul subiect al raporturilor de drept electoral dobândeşte şi calitatea de persoană juridică, bineînţeles provizoriu, pe perioada alegerilor. Astfel, în Republica Moldova, conform art.6 şi art.23 ale Legii privind alegerile locale, blocurile electorale sunt înregistrate de către Comisia Electorală Centrală, iar partidele şi formaţiunile politice asociate nu pot adera la alte blocuri electorale şi nu pot participa independent la alegeri. Art.61 al legii menţionate permite blocurilor electorale să instituie fonduri electorale, vărsând în ele mijloace proprii, credite primite de la stat fără dobândă, subvenţii primite de la persoane fizice şi juridice din republică, şi să deschidă conturi speciale în băncile de economii cu menţiunea "Fond electoral". Aflându-se în posesiunea unui fond financiar şi material, conducerea blocului îl poate administra la latitudinea sa, beneficiind de posibilitatea încheierii unor contracte cu diferiţii agenţi economici pentru satisfacerea necesităţilor campaniei electorale. Blocurile electorale astfel create posedă practic toate elementele constitutive ale persoanelor juridice de drept public: organizare independentă, patrimoniu, afectat realizării unui scop. Prin aceste reglementări blocurile electorale sunt învestite cu atribuţiile unui partid sau ale unei formaţiuni politice care participă de sine stătător la alegeri, altfel zis i se atribuie prin lege calitatea de subiect al unor anumite raporturi de drept public, în anumite limite şi pe o perioadă de timp determinată.
Legea nu obligă partidele şi formaţiunile politice asociate în bloc electoral să formeze şi în consiliile locale, după alegeri, o coaliţie din consilierii aleşi ori să înregistreze coaliţia ca o nouă formaţiune politică. Această posibilitate însă nu este exclusă, partidele şi formaţiunile politice având dreptul să decidă cum vor proceda în continuare.
Un alt aspect al acestei probleme constă în faptul dacă participarea la alegerile locale a partidelor şi formaţiunilor politice în blocuri electorale atinge principiile democraţiei, interesele colectivităţilor locale sau ale întregii societăţi.
După părerea noastră, alianţa partidelor politice în alegerile locale nu poate leza în nici un fel principiile democraţiei, pluralismului politic care este un component al ei. Formaţiunile politice asociate în blocuri electorale îşi păstrează identitatea politică, programele, venind la alegeri cu un program electoral comun, care are un caracter politic, deşi nu atât de pronunţat.32
Unificarea formaţiunilor politice în campaniile electorale este benefică pentru societate, căci prin consolidarea forţelor politice se consolidează şi
electoratul, derutat în condiţiile unor opinii politice foarte diferite şi înclinat spre o indiferenţă faţă de alegeri . Vine să demonstreze acest argument şi rezultatele sondajului efectuat în ajunul alegerilor locale din 16 aprilie 1995 în Republica Moldova.33
La aceasta adăugăm că şi societatea devine mai stabilă şi nu numai în perioada campaniei electorale. Consilierii aleşi din partea mai multor partide şi formaţiuni politice asociate în blocuri electorale, prezentând alegătorilor programe electorale comune, vor coopera inevitabil pentru realizarea lor. Consiliile vor activa mai eficient, mai puţin afectate fiind de confruntările grupurilor politice din interiorul său. Considerăm că legiuitorul trebuie să încurajeze formaţiunile politice la crearea de blocuri electorale, mai ales în alegerile locale.
O altă latură esenţială a operaţiunii electorale "propunerea candidaturilor" o reprezintă posibilitatea cetăţeanului de a se propune în calitate de candidat independent. În România, art.41 din Legea nr.70/1991
pretinde o dublă condiţie: existenţa unei liste de susţinători şi declaraţia de acceptare a candidaturii. Persoana care a întocmit lista este obligată să depună o declaraţie pe propria răspundere prin care să atesteze veridicitatea semnăturilor susţinătorilor, lista susţinătorilor fiind declarată un act public. Aceleaşi condiţii reglementează şi Legea privind alegerile locale în Republica Moldova, cu excepţia faptului că lista de susţinători este autentificată de primarul localităţii în care semnatarii domiciliază.
În legătură cu lista de susţinători este necesar să ştim dacă ea nu este o piedică artificială în calea exercitării dreptului de a fi ales. Bineînţeles că da. În România legea nr.70/1991 stabileşte că lista este alcătuită din minimum unul la sută din numărul total de alegători înscrişi în liste, împărţit la numărul de consilieri ce pot fi aleşi, dar nu mai puţin de 50. În Republica Moldova această reglementare este identică, excepţie făcând faptul că numărul de susţinători trebuie să fie de doi la sută. Această cerinţă de a prezenta o listă de susţinători, al căror număr este stabilit arbitrar, fără o justificare ştiinţifică, se explică prin faptul că persoanele care pretind sa fie alese trebuie să se bucure de autoritate în colectivitatea respectivă, deoarece şi organul în care urmează să fie alese este o autoritate deosebită. Prin urmare, autoritatea candidaţilor este confirmată de susţinătorii din listă fără a se pune problema autorităţii celor 50 de susţinători în colectivitate. Menţionăm însă că legile electorale şi în România, şi în Republica Moldova stabilesc clar ce categorii de cetăţeni sunt privaţi de dreptul de a fi aleşi (militarii în termen, judecătorii, procurorii, alienaţii sau debilii mintali etc.) Din caregoria nominalizată, observăm, nu fac parte cetăţenii care nu se bucură de autoritate în colectivitatea respectivă.
Partidele politice şi alianţele electorale propun candidaţi pentru consiliile locale şi pentru primari după anumite reguli stabilite de lege. Pentru fiecare consiliu se depune o listă, iar pentru funcţia de primar o singură candidatură. Propunerile le fac în scris, semnate de conducerea lor teritorială sau locală, prezentând şi declaraţiile de acceptare a candidaturii. Numărul candidaţilor din listă trebuie să corespundă numărului de consilieri prevăzut pentru consiliile locale în Legea privind administraţia publică locală. În Republica Moldova Legea privind alegerile locale reglementează că numărul candidaţilor înscrişi în liste poate fi mai mare cu doi decât numărul total de mandate, aceştia având statutul de supleanţi. Reglementarea amintită se explică prin faptul că în cazul în care un partid sau o formaţiune politică va obţine, în urma alegerilor, o listă întreagă de consilieri, nu va mai avea supleanţi, iar la apariţia de mandate vacante se va proceda la alegeri parţiale.
O altă regulă priveşte termenii în care partidele şi formaţiunile politice pot propune candidaturile. În România, art.37 din Legea nr.70/1991 stabileşte limita maximă de depunere a propunerilor de candidaţi de cel târziu 30 de zile înainte de data alegerilor. Limita minimă a acestei perioade se deduce din coroborarea textelor art.10, 22, 29 şi 30 care prevăd că, în termen de 10 zile de la stabilirea datei alegerilor, circumscripţiile electorale pentru alegerea consiliilor locale şi a primarilor se aduc la cunoştinţă alegătorilor. Birourile electorale de circumscripţie se constituie în 9 zile de la data stabilirii alegerilor, inclusiv în 5 zile sunt desemnaţi magistraţii, iar în restul de patru zile, biroul se completează cu reprezentanţii partidelor şi formaţiunilor politice. Aşadar, perioada în care partidele şi formaţiunile politice, candidaţii independenţi pot cere înregistrarea de candidaturi este cuprinsă în termenul de zece zile de la stabilirea datei alegerilor şi cel târziu cu 30 de zile înainte de data alegerilor.
În Republica Moldova, art.21 din Legea cu privire la alegerile locale stabileşte termenii minimi şi maximi de depunere a listelor de candidaţi cel mai devreme peste cinci zile de la constituirea comisiei electorale respective şi cel mai târziu cu 30 de zile înainte de data alegerilor.
Limita în timp a operaţiunii de propunere a candidaţilor se explică prin faptul că pentru toate operaţiunile electorale sunt fixaţi termeni concreţi, fiecare operaţiune fiind corelată cu termenul total stabilit de lege pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor. În România, acest termen total este de 60 de zile, iar în Republica Moldova, de 90 de zile.
Mai există o regulă privind propunerea de candidaţi care exclude posibilitatea candidării concomitente în mai multe circumscripţii electorale, evitându-se astfel cumularea mandatelor de consilier sau primar. În România, art.3 din Legea nr.70/1991 reglementează că o persoană poate candida pentru un singur consiliu local şi pentru o singură funcţie de primar. O reglementare similară este prevăzută şi în Republica Moldova, însă posibilitatea de a candida concomitent în calitate de consilier şi pentru funcţia de primar este soluţionată în diferit mod. Astfel, în România art.39 al legii menţionate stabileşte că persoana nu poate accepta candidatura decât pentru o singură circumscripţie electorală, iar art.23 alin.3 din legea Republicii Moldova că una şi aceeaşi persoană are dreptul să candideze concomitent pentru funcţia de primar şi de consilier în una şi aceeaşi circumscripţie electorală. Legiuitorul României a procedat astfel, deoarece a corelat Legea alegerilor locale cu Legea administraţiei publice locale în care este stabilit că organul deliberativ îl constituie consiliul local, iar cel executiv primarul, calitate ce derivă din faptul că el răspunde direct de îndeplinirea deciziilor consiliului local. Şi consiliul local, şi primarul sunt autorităţi publice, prin care se exercită autonomia locală în comune şi oraşe, competenţele fiind diferite, în primul rând pentru a se evita un eventual balotaj în realizarea administraţiei locale, iar în al doilea rând în virtutea unei autonomii relative a primarului faţă de consiliu, căci, fiind ales prin vot universal şi direct, nu poate fi demis din funcţie de către consiliu.
În virtutea atribuţiilor distincte ale ambelor autorităţi, atribuirea către primar şi a calităţii de consilier nu este raţională. Pe lângă aceasta, primarul cointeresat în mai multe probleme ce ţin de competenţa consiliului, fiind şi consilier, prin votul său îl poate influenţa în favoarea sa. Pentru a evita o astfel de situaţie, în România, art.15 alin.1,lit.c) din Legea nr.69/1991 stabileşte că funcţia de consilier este incompatibilă cu cea de primar.
Cu totul o altă situaţie se crează când primarul este desemnat din rândul consilierilor, chiar de ei inşişi, aceasta fiind de fapt formula cea mai utilizată în Europa. În cazul dat, primarul exercită funcţia de organ executiv al consiliului, iar relaţiile dintre ei sunt relaţii de subordonare. În o astfel de problemă o situaţie bizară s-a creat în Republica Moldova. Este înţeleasă intenţia de a permite uneia şi aceleaşi persoane să candideze concomitent şi la funcţia de primar, şi la cea de consilier pentru a i se oferi posibilitatea de a fi aleasă cel puţin într-o singură funcţie, deoarece, ca regulă, în calitate de candidaţi sunt propuse persoanele care se bucură de o anumită autoritate în colectivitatea respectivă şi ar fi injust a le priva de posibilitatea aportului la administrarea intereselor colectivităţii. În cazul în care aceeaşi persoană este aleasă şi în calitate de primar, şi în calitate de consilier, mandatul de consilier să se suspende şi să fie atribuit unui supleant.
Art.52, alin.4 al Legii privind alegerile locale în Republica Moldova stabileşte însă că dacă primarul nu a fost ales în calitate de consilier al consiliului respectiv, lui i se atribuie suplimentar un mandat de consilier, iar la numărul de mandate se plusează încă unul. Considerăm că această reglementare are un caracter imoral, antidemocratic. Dacă s-a vrut neapărat ca primarul să fie şi consilier, legiuitorul putea să-i acorde un mandat de drept, dar în nici un caz un mandat contrar voinţei electoratului.
3 2 În Republica Moldova, conform prevederilor legii pentru alegerile locale din 16 aprilie 1995, partidele şi formaţiunile politice: Congresul Democrat Unit; Partidul Democraţiei Liberale; Partidul Reformei; Partidul Naţional Liberal; Partidul Ţărănesc Creştin Democrat; Alianţa Ţăranilor Liberi; Liga Creştin - Democrată a Femeilor; Partidul Ecologist şi Liga Pedagogilor au constituit blocul electoral "Alianţa Forţelor Democratice".
3 3 Sursa:Sondajul opiniei publice efectuat de Serviciul Independent de Sociologie şi Informaţii "Opinia" şi Fundaţia Internaţională pentru Sisteme Electorale (IFES-Moldova) în martie 1995.