În virtutea faptului că partidul politic reprezintă un ansamblu organizat de cetăţeni care are la bază un statut de organizare şi un program de guvernământ, este firesc că în partid există disciplină, obligaţie a membrilor acestuia de a respecta anumite reguli. Partidul nu limitează de fapt acţiunea acestor reguli în timp şi spaţiu. În realitate, acţiunea lor se află în funcţie de raporturile dintre partidul politic şi membrii săi, dintre partidul politic şi candidaţii la alegeri, dintre partidul politic şi candidaţii aleşi.
Raportul partid - membrii săi este unul politic ce se ordonează după statut. În aceste raporturi partidul are o influenţă totală, iar în caz de necesitate poate aplica membrilor diferite metode de constrângere, inclusiv excluderea.
Raportul partid - candidaţii săi la alegeri este reglementat atât de statutele partidelor, cât şi de legile electorale, care stabilesc unele reguli obligatorii pentru partid. Astfel, în Republica Moldova Legea prevede că partidul, organizaţia social-politică, blocul electoral au dreptul să retragă lista de candidaţi, să anuleze decizia de a înscrie în listă un anumit candidat şi că înlocuirea candidatului retras din listă cu un altul nu se admite după încheierea termenului de înregistrare a candidaţilor.
În ceea ce priveşte retragerea unui candidat din listă, retragerea completă a listei de candidaţi sau neparticiparea pe mai departe la alegeri aceasta constituie un drept al partidului imposibil de a fi limitat cu vreun termen, excepţie făcând doar ziua fixată pentru votare, deoarece în acestă zi demarează manifestarea de voinţă a cetăţenilor, care nu poate fi îngrădită de nimeni. Chiar şi candidaţii de pe listă trebuie să fie lipsiţi de dreptul de a-şi retrage candidaturile în această zi.
După alegeri, în raportul partid - candidatul ales se produce o transformare de natură juridică. Din acest moment candidatul propus de partid şi ales nu mai este alesul partidului, ci al comunităţii întregi care i-a încredinţat exercitarea puterii de stat, iar partidul, practic, poate să nu mai exercite nici o influenţă asupra lui.
Transformarea juridică în raportul partid - candidatul ales se explică prin faptul că din momentul alegerii sale, candidatul devine titularul mandatului reprezentativ şi are obligaţia de a se subordona numai constituţiei şi legii.
Deoarece reprezentantul ales reprezintă poiporul care l-a ales, interesele acestuia sunt superioare intereselor partidului. Din acest moment, partidul pierde dreptul de a-l revoca, de a-l înlocui cu un supleant. Orice tentativă a partidului de a-l sili să-şi depună mandatul, prin scrisori de demisie în alb ori prin alte forme, nu va avea efect până când decizia de depunere a mandatului nu va fi o manifestare de voinţă personală a alesului. Bineînţeles, în cazul în care între partid şi cei aleşi în organul reprezentativ domină raporturi pozitive, ei rămân fideli partidului, contribuind la realizarea programelor încuviinţate de alegători.
Se poate întâmpla însă ca partidul însuşi să devieze de la platforma prezentată alegătorilor, să-şi schimbe doctrina politică sau statutul. În acest caz, orice membru este liber să abandoneze partidul sau să adere la o altă formaţiune, deoarece asocierea în partide politice este liberă şi nimănui nu i se poate impune apartenenţa exclusivă la un anume partid.
Art.20 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede : "Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică". Dreptul de asociere este un drept social-politic fundamental, alături de libertatea conştiinţei, de libertatea de exprimare etc. Aceste asociaţii ţin de dreptul public, temeiul lor fiind libertatea de asociere şi nu contractul care constituie temeiul asociaţiilor şi societăţilor de drept privat.104
Partidele păstrează totuşi unele influenţe asupra aleşilor pe care ia promovat. În acest scop, poate declara că îi retrage sprijinul politic, poate să-l sancţioneze, să nu-l mai propună în calitate de candidat la alegerile viitoare sau chiar să-l excludă din rândurile sale.
1 04 Ioan Muraru, Gheorge Iancu, Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, Partea a 2-a, I.R.D.O, Bucureşti, 1992, p.12-13.