În România şi în Republica Moldova organizarea şi desfăşurarea alegerilor locale are loc în baza legilor privind alegerile locale, care vin să dezvolte în continuare normele constituţionale, cum ar fi: în Constituţia României (art.8) în care se stipulează că pluralismul politic în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale, precum şi că partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor; (art.34-35) care fixează dreptul la vot şi dreptul de a fi ales; (art.120) în care se reglementează alegerea în condiţiile legii a consiliilor locale şi a primarilor. Reglementări identice conţine şi Constituţia Republicii Moldova.
Am menţionat anterior pentru dreptul constituţional existenţa a două categorii de relaţii sociale: relaţii cu o dublă natură juridică şi relaţii specifice de drept constituţional care formează obiectul de reglementare numai al normelor de drept constituţional. Din ultima categorie fac parte şi relaţiile sociale care apar în procesul organizării şi desfăşurării alegerilor locale, deoarece ele se nasc în procesul de menţinere a puterii de stat.
Aceste relaţii fac parte integrantă din obiectul de reglementare a dreptului constituţional, precum şi din principiile privind organizarea şi funcţionarea organelor puterii de stat. Sus numita categorie de relaţii sociale, reglementate de legea privind alegerile locale, se transformă în raporturi de drept constituţional sau, altfel spus, în raporturi de drept electoral. Esenţa acestor raporturi îl constituie drepturile subiective82 şi obligaţiile care aparţin subiecţilor aflaţi în raporturi, prevăzute de norme juridice.
În esenţa sa raportul juridic reflectă legătura indisolubilă dintre norma agendi, "regula de drept ce determină conduita posibilă şi datorată," şi facultas agendi, "drept al unui subiect al raporturilor juridice.83
Astfel, raportul juridic de drept electoral îl vom defini ca drept al cetăţenilor de a alege şi de a fi aleşi în organele reprezentative locale, obligaţie a cetăţenilor de a exercita aceste drepturi după anumite reguli stabilite prin norme juridice, şi obligaţii ale autorităţilor publice respective de a asigura realizarea drepturilor menţionate.
O categorie de subiecte ale raporturilor juridice de drept electoral o constituie cetăţenii domiciliaţi în colectivităţile unde au loc alegerile, la care participă, realizându-şi astfel drepturile subiective.
O altă categorie de subiecte o constituie autorităţile publice (Guvernul, comisiile electorale, primarii, instanţele judecătoreşti) învestite prin lege cu obligaţia de a asigura organizarea şi desfăşurarea alegerilor.
Cetăţenii colectivităţii respective apar în raportul juridic electoral în calitate de persoane fizice subiecte, iar organele statului în calitate de subiecte colective.
Deoarece există părerea că alegerile locale sunt alegeri administrative şi se reglementează prin norme de drept administrativ, evedenţiem că în relaţiile administrative apar ca subiecţi de drept autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, esenţa raporturilor juridice constituind drepturile şi obligaţiile ce apar în procesul administrării domeniului public. În conţinutul raporturilor juridice de drept electoral nu există drepturi şi obligaţii privind procesul de administrare şi aceste raporturi prin urmare nu pot fi de drept administrativ. Raporturile juridice de drept electoral, sunt prin excelenţă, raporturi de drept constituţional, iar normele juridice care reglementează relaţiile sociale în procesul de constituire a organelor reprezentative locale prin vot universal sunt norme de drept constituţional.
8 2 Nicolae Popa defineşte dreptul subiectiv ca facultate juridică individuală a unei persoane sau organizaţii într-un raport juridic. El poartă denumirea de drept subiectiv pentru a-l deosebi de dreptul pozitiv (sau obiectiv), adică de ansamblul drepturilor şi obligaţiilor cuprinse în normele de drept. Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Bucureşti, 1992, p.197.
8 3 Ibidem, op.cit., p.197.