Latinescul «respublica» înseamnă un astfel de regim politic în care putere este «un lucru public». Deci, republica, este apusul monarhiei, deoarece, puterea fiind un lucru public, nu poate fi dată cuiva pe viaţă sau transmisă prin eriditate, ea este exercitată de către cei căror acestă putere le aparţine, adică de însuşi poporul care se autoguvernează prin forme şi metode specifice. Dar cum deja a demonstrat în secţiuile precedente, pentru a se autoguverna, sau pentru a realiza puterea politică poporul îşi alege organul care v-a exercita în numele lui puterea.
Deci, în republică guvernarea are loc prin reprezentaţi aleşi de către popor după anumite proceduri electorale (alegeri directe sau indirecte). După felul în care se alege organele supreme ale statului în special şeful de stat, republica se clasifică în : prezidenţială, semiprezidenţială, parlamentară şi regim special de adunare.
Republica prezidenţială. Ca formă de guvernământ, republica prezidenţială a apărut în 1787 în Statele Unite, întrodusă prin Constituţie, în care se prevede alegerea preşedintelui (şeful statului) prin vot universal. Şeful Statului în SUA este şeful puterii executive ce are o dublă natură, adică inclusiv funcţia de şef al statului şi şef al guvernului.
Este interesant de reţinut că SUA practic este unica ţară cu un astfel de regim, şi care bineînţeles justifică caracterul reprezentativ al funcţiei, şi puterea considerabilă cu care este atribuit.
Republica semiprezidenţială. Acestă formă de guvernare este o derivată de la regimul prezidenţial şi se manifestă prin faptul că şeful statului ales prin vot universal, îndeplineşte numai funcţiile de şef de stat, iar în funcţia de şef de guvern este numită după anumite proceduri, o altă persoană.
În literatura de specialitate această formă de guvernare, sau acest regim, a primit denumirea de «prezidenţialist» sau «semi-prezidenţial». În această formă de guvernare are loc o divizare a funcţiilor de şef de stat şi ce-a de şef de guvern, executivul fiind «bicefal» ceea ce se explică prin necesitatea unei forme eficiente de răspundere politică pentru activitatea desfăşurări, pe care o poartă guvernul în faţa parlamentului.
Republică parlamentară. În unele state, şeful statului este ales de către parlament (Italia, Austria, Germania, Finlanda, Turcia). Funcţiile şefului statului sunt identice cu cele din regimul semiăprezidenţial, însă, virtutea faptului că şeful statului este ales de către parlament poziţia sa în raport cu parlamentul este întărită. Nu trebui s-ă se înţeleagă că şeful statului este subordonat parlamentului, ca şi în regimul prezidenţial sau semi-prezidenţial şeful statului nu poartă răspundere politică pentru activitatea s-a. El poate fi demis din funcţie numai în cazurile prevăzute de constituţie, când încalcă legea, constituţia sau săvârşeşte infracţiunea. Ca şi în regimul semi-prezidenţial executivul este «bicefal», prim ministru purtând răspundere politică (poate fi demisionat oricând după o anumită procedură) în faţa parlamentului pentru activitatea sa.
Ca formă de Republică guvernământ semi-prezidenţial şi cae parlamentară se caracterizează print-o posibilă instabilitate guvernamentală, dar care se compensează printr-o activitate guvernamentală eficientă.
Regimul de adunare. Caracteristica regimului de adunare este inegalitatea autorităţilor care exercită puterea, parlamentului şi guvernului şi lipsa funcţiei şefului de stat. Astăzi, unica ţară care utilizază un astfel de regim este Elveţia.
Conform Constituţiei federale adoptată la 29 mai 1874 Adunarea federală (parlamentul) constituie autoritatea supremă. Puterea executivă de Consiliul Federal (Guvernul) compus din membrii numiţi de Adunarea Federală pe un termen de 4 ani.
Consiliul Federal nu este un şef de stat colegial. Nici preşedintele Consiliului nu îndeplineşte atribuţii de şef de stat, deoarece ei se aleg prin rotaţie, pe o perioadă de un an, principala sarcină a cărui este prezidarea Consiliului Federal şi unele funcţii onorifice, de exemplu: participarea la diferite ceremonii etc.