Drept

Dintre cele trei elemente definitorii ale partidului politic ce caracterizează pregnant natura lui juridică şi politică, cucerirea sau menţinerea puterii este cel mai ponderabil,  deoarece  această  intenţie  a partidului l-a  şi adus  de  fapt pe  scena politică,  justificându-i  apariţia.

         În competiţia pentru putere, care într-o societate cu democraţie pluralistă ce derulează încontinuu, partidele politice sunt actorii principali.

         Mecanismul de bază prin al cărui intermediu partidele cuceresc sau menţin puterea sunt alegerile parlamentare sau prezidenţiale. Partidele politice însă participă şi la alegerile locale, având ca scop cucerirea sau menţinerea "puterii locale", consolidarea forţelor în teritoriu şi cucerirea electoratului pentru viitoarele scrutine.

         În literatura de specialitate din unele ţări, mai ales din Europa de Est, este discutată  raţiunea efectuării alegerilor locale în baza pluralismului politic, motivându-se că, la nivel local, în alegerile organelor reprezentative alegătorii optează mai mult pentru personalităţi şi nu pentru partide, pentru cei ale căror calităţi morale şi profesionale le cunosc bine, în virtutea faptului că trăiesc şi muncesc "cot la cot."

         După părerea noastră, argumentele nu sunt convingătoare. Într-adevăr, în localităţile mici oamenii se cunosc bine unii pe alţii, însă în centrele urbane cu o populaţie de peste 50000 de locuitori criteriul nu mai este valabil. În acest sens, Petre P. Negulescu susţine că alegătorii ar vota la întâmplare  dacă fiecare candidat s-ar prezenta în faţa lor în nume propriu, neavând nici o legătură cu ceilalţi. De ideile lor ar putea, la rigoare, să ia cunoştinţă din manifestele electorale, dar de sinceritatea acelor idei nu ar avea cum să se încredinţeze. Dacă însă candidaţii ce se înfăţişează alegătorilor sunt înglobaţi în partide  ale căror programe s-au dezbătut pe larg în congrese şi întruniri publice, în broşuri şi ziare,  ajungând să fie  cunoscute  de toată lumea  în valoarea lor generală şi în posibilitatea lor de realizare în momentul  dat, şi a căror activitate  anterioară, la guvern şi în opoziţie, s-a desfăşurat sub ochii ţării întregi,  putând fi cântărită de toţi cetăţenii atât în părţile ei bune, cât şi  rele,  situaţia e mult mai uşoară.100

         În ceea ce priveşte personalităţile (elita), în opinia lui  Jean - Francois Aubert, poporul nu are ce face cu o elită  în care el nu se recunoaşte  şi pe care, oricât de inteligentă ar fi, nu o înţelege.101

         La nivel local alegătorii au bineînţeles posibilitatea să-şi cunoască mai bine candidaţii, între ei existând şi unele legături cotidiene mai strânse. Această premisă însă nu exclude posibilitatea pluralismului politic. Mai mult  decât atât, partidele îşi pot depune candidaturile şi în circumscripţii uninominale, unde se păstrează contactul direct alegător - candidat.

În afară de aceasta, se ştie că marea majoritate a alegătorilor, preocupaţi de problemele lor cotidiene, nu dispun de timpul necesar şi nici de pregătire specială pentru studierea problemelor de la ordinea zilei şi a diferitelor soluţii asupra cărora trebuie să se pronunţe în faţa urnelor. Acest gol, după cum am menţionat deja, îl vor umple partidele politice.

         Alegerea unor personalităţi, a unei elite presupune renunţarea la scrutinul cu liste şi practicarea largă a candidaturilor independente, ceea ce ar diminua implicarea partidelor politice. Ori, se ştie că cele mai mari şanse  le revin candidaţilor propuşi de partide, alegătorii având posibilitatea optării în cunoştinţă de cauză, prin viziunea clară asupra platformelor politice, orientării candidaţilor. Aceştia,  fiind propuşi de partidele politice, reprezintă pentru alegători mai multe garanţii şi opţiuni clare.102

         Considerăm că într-o societate democratică şi alegerile locale trebuiesc efectuate în baza pluralismului politic. Exercitarea dreptului la asociere în partide politice nu poate fi limitată numai la nivel central. Acest drept, fiind o premisă şi totodată o consecinţă a liberalismului politic, permite membrilor  colectivităţilor locale să participe la viaţa social-politică a societăţii.

         Dreptul cetăţenilor de a-şi administra independent interesele publice locale, fără amestecul organelor centrale, înseamnă posibilitatea participării lor la această administrare prin reprezentanţii lor sau fiind aleşi în organul reprezentativ individual în calitate de candidaţi independenţi sau colectiv în cadrul formaţiunilor politice în care sunt asociaţi.

         În cadrul alegerilor locale, partidele politice propun programe de dezvoltare social-economică şi culturală  a colectivităţii date, corelându-le cu programele lor naţionale de guvernare.

         Rezultatele alegerilor locale pot servi partidelor de guvernământ şi celor din opoziţie drept indicator al activităţii lor, verdict prin care electoratul ratifică sau dezavuează puterea legitimată de el însuşi.

         Astfel, faptul că un partid câştigă şi alegerile parlamentare şi cele locale înseamnă că acesta se bucură de autoritate şi credibilitate  în faţa alegătorilor, care i-au  creat condiţii favorabile pentru realizarea programului său de guvernământ.

         Situaţia în care la alegerile locale s-a dat preferinţă altor partide decât celui de guvernământ poate fi calificată drept act de neîncredere în activitatea lui şi de aprobare a activităţii partidelor de opoziţie.

         Vom menţiona că autoritatea şi influenţa partidelor politice asupra electoratului depind în mare măsură de numărul lor de membri şi de numărul organizaţiilor locale (teritoriale). Deoarece partidele dispun şi de o reţea de organizaţii locale, este imposibil ca membrii lor să nu participe la viaţa social-politică a colectivităţii.

         În cazul ipotetic de desfăşurare a alegerilor locale pe alte principii decât pe cele ale pluralismului politic, partidele ar găsi neapărat modalitatea de a promova candidaturile membrilor lor.

         Partidele politice sunt învestite nu  numai cu dreptul de a-şi prezenta candidaţii pentru alegere în organele reprezentative, dar şi de a participa la organizarea şi desfăşurarea alegerilor. Partidele care participă la scrutine sunt reprezentate de membrii lor în comisiile şi birourile electorale, influenţând indirect procesul electoral, deoarece îşi desfăşoară activitatea conform prevederilor legii.

         În organizarea şi desfăşurarea alegerilor rolul partidelor politice este semnificativ, legat îndeosebi de :

• întocmirea listelor electorale;
• selectarea şi pregătirea personalului secţiilor de votare;
• educarea electoratului;
• asigurarea legăturii cu persoanele însărcinate cu administrarea alegerilor;
• întocmirea contestaţiilor.

         În raporturile partid politic - reprezentanţii săi în comisii şi birouri electorale,  Codul Electoral al Republicii Moldova stabileşte unele limite, deoarece din  momentul includerii acestora în componenţa comisiilor şi birourilor ei devin persoane oficiale ale statului subordonate numai legii.

Legea stabileşte că reprezentanţii partidelor şi formaţiunilor politice în comisii şi birouri electorale nu pot primi alte acreditări decât cele prevăzute de lege. Partidele politice, bineînţeles, pot da instrucţiuni reprezentanţilor lor referitor la comportamentul acestora în diferite situaţii, acţiunile lor însă neputând depăşi competenţa prevăzută de lege.

         În Republica Moldova  Codul Electoral atribuie partidelor şi formaţiunilor politice numai dreptul de a desemna în comisiile electorale câte un reprezentant cu vot consultativ. Considerăm că această reglementare are un vădit caracter antidemocratic,  fiindcă excluderea actorilor principali din procesul organizării şi desfăşurării alegerilor nu este altceva decât încălcarea principiilor democraţiei pluraliste.

Efervescenţa socială şi politică din societate în timpul campaniilor electorale se datorează activităţii partidelor politice care, în această perioadă, privelegiată pentru activitatea lor, ajunge la punctul culminant.   Aici se verifică strategia şi linia politică a partidului între campaniile electorale, rezultatul alegerilor constituind o apreciere obiectivă a alegătorilor.

         Campaniile electorale  demarează oficial la data aducerii la cunoştinţa publică a datei alegerilor. Neoficial, partidele politice încep  înviorarea  activităţii  lor cu mult înainte de această dată.

         Activitatea partidelor politice în campaniile electorale o vom diviza în două etape:

• prealabilă, până la data depunerii listelor de candidaţi;
• decisivă, după depunerea listelor de candidaţi până la sfârşitul campaniei electorale.

În prima perioadă, partidele politice, preocupate de problemele organizatorice (propunerea reprezentanţilor în birourile electorale; înaintarea, examinarea candidaţilor pentru consilieri locali şi primari la adunările teritoriale de partid; prepararea afişajului electoral, constituirea grupurilor de agitaţie etc), nu uită să dea publicităţii fiecare acţiune pentru a atrage atenţia alegătorilor asupra activităţii sale.

În perioada a doua începe "ofensiva generală" pentru cucerirea electoratului. Legea permite exprimarea opiniilor în mod liber şi fără nici o  discriminare, prin mitinguri, adunări, utilizarea televiziunii, radioului, presei şi altor mijloace de informare în masă. O importanţă deosebită în campaniile electorale o constituie utilizarea afişajului electoral (fluturaşi, panouri, afişe, adresări, lozinci etc).

Formele şi mijloacele de influenţă a alegătorilor utilizate de   partidele politice sunt identice  la toate tipurile de alegeri, unica deosebire constând în  programele electorale care, bineînţeles,  la alegerile locale sunt ancorate în soluţionarea problemelor de interes local şi nu au un aspect politic pronunţat. Interesele partidelor politice în campaniile electorale locale sunt totuşi extrem de mari, unul din scopu fiind pregătirea electoratului către alegerile parlamentare sau prezidenţiale.

 

 

1                      00 Petre P.Negulescu, op. cit., p.46.

1                      01 Jean-Francois Aubert, Traite de droit constitutionnel suisse, Ed. Ideosot Calendes, Neuchatel, 1967, p.430.

1                      02 Ioan Muraru, Drepturile electorale ale cetăţenilor români, Revista Drepturile Omului nr.1, I.R.D.O., 1992, p.5.