Propaganda electorală presupune posibilităţi egale de informare în masă prin toate mijloacele de comunicare publică. În acest scop sunt necesare condiţii egale pentru toţi participanţii la alegeri de a avea acces la alegător. Dacă nu se acordă o astfel de posibilitate, se atentează la libertatea votului. Votantul trebuie să dispună nu numai de posibilitatea de alternativă, ci şi de posibilitatea examinării tuturor alternativelor. În caz contrar, votul lui va fi un vot impus, existând şi alte posibilităţi pe care el nu le-a cunoscut. Pentru a fi evitate efecte atât de negative, în Republica Moldova legea prevede dreptul Comisiei Electorale Centrale de a stabili modalitatea repartizării spaţiului în presa de stat (republicană şi locală ), precum şi timpul de antenă pentru fiecare partid, formaţiune politică, bloc electoral, candidat independent.
Un rol aparte în campania electorală îl joacă propaganda vizuală prin afişe electorale. Legile alegerilor locale în România şi în Republica Moldova prevăd că primăriile sunt obligate să stabilească locuri speciale pentru afişajul electoral, ţinându-se cont de numărul partidelor, formaţiunilor politice şi candidaţilor independenţi participanţi la alegeri. Este pe înţeles faptul că legiuitorii ambelor state au stabilit această modalitate pentru a se crea un climat de ordine şi civilizaţie în amplasarea afişajului, pentru a nu se da prioritate cuiva în ocuparea tuturor spaţiilor disponibile pentru afişaj. Considerăm totuşi că această reglementare poartă un caracter antidemocratic. Realitatea climatului de ordine şi civilizaţie poate fi constatată cu multă greutate în condiţiile în care localitatea este împânzită cu afişe electorale sau când le găsim numai în câteva locuri, stabilite de primărie. Intenţia de a nu permite abuzul în afişajul electoral este binevenită, practica însă a demonstrat că abuzurile pot fi comise şi de persoanele responsabile prin lege de crearea unor astfel de condiţii, care în ultimă instanţă nici nu poartă răspundere pentru posibilele prejudicii aduse campaniei electorale, ba mai mult chiar legea le stimulează un astfel de comportament, obligându-le să aprecieze criteriul de zone frecventate de cetăţeni.
Nu putem găsim nici decum explicaţie faptului că un cetăţean amplasând un afiş electoral pe poarta curţii sale, devine contravenient şi e pasibil de pedeapsă administrativă, prevăzută de art.85 lit.d) (afişarea mijloacelor de propagandă electorală în alte locuri decât cele permise).
Participanţilor la alegeri trebuie să li se acorde posibilitatea de a-şi alege independent locurile de afişaj electoral, bineînţeles cu respectarea unor condiţii stabilite de lege ca, de exemplu, mărimea afişului electoral, aplicarea într-un loc a unui singur afiş, amplasarea să nu stânjenească circulaţia pe drumurile publice, să nu incomodeze persoanele care domiciliază în preajmă etc.
Pentru zonele cele mai animate primăriile ar putea să stabilească locuri speciale sau panouri speciale pentru afişaj. În rest alegerea locurilor pentru amplasarea afişelor trebuie să fie liberă. Avem convingerea că acestă reglementare nu ar atinge principiul egalităţii de şanse, deoarece numărul de afişe utilizate de o formaţiune sau alta se află în raport direct cu suma care poate fi folosită în campania electorală şi care trebuie plafonată.
Propaganda vizuală prin afişe electorale joacă aşadar un dublu rol: ajută electoratul să facă opţiunea; exercită educaţia lui politică, aducându-i aminte de alegerile care urmează, diminuând astfel absenteismul. Ignorarea acestei reguli în Republica Moldova a făcut posibilă situaţia în care peste 30 la sută din electorat în ajunul alegerilor locale nu au putut răspunde când este stabilită data alegerilor.35
3 5 Sursa: Sondajul opiniei publice efectuat de Serviciul Independent de Sociologie şi Informaţii "Opinia" şi de Fundaţia Internaţională pentru Sisteme Electorale (IFES-Moldova) în martie 1995.