Art.1. din Legea nr.70/1991 în România şi art. 1 din Legea cu privire la alegerile locale în Republica Moldova prevăd alegerea consiliilor locale, şi a primarilor prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, iar art.2 din ambele legi stabilesc că cetăţenii români, respectiv ai Republicii Moldova, beneficiază în mod egal de drepturile electorale fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, convingere politică, profesie sau origine socială.
Observăm că votul universal este aplicat şi alegerilor locale, fiind un principiu comun pentru constituirea autorităţilor care fac parte din regimul reprezentativ.
Suveranitatea naţională, proclamată de revoluţia franceză, impune ca singur instrument de promovare a sa votul universal, mijloc prin care s-ar obţine o participare cât mai mare a cetăţenilor statului la exerciţiul puterii publice.
Paul Negulescu, caracterizând votul universal, afirma: "Principiul democratic este cu atât mai bine realizat cu cât regimul votului universal este mai larg, cu cât excluderile de la acest drept sunt mai puţin numeroase".11
Nivelul democraţiei într-un stat poate fi apreciat şi după caracteristicile votului universal, prin care fiecărui cetăţean, cu excepţia celor excluşi de prevederile legii, i se creează posibilitatea de a participa la alegeri. Nici o porţiune, la un moment dat, să nu fie colectiv exclusă: interdicţiile strict individuale să rezulte din incapacităţi evidente sau nedemnităţi evidente.12
Există o deosebire radicală între votul universal şi votul restrâns care pote fi denumit şi selectiv. Votul restrâns se manifestă prin două aspecte şi anume votul censitar şi votul capacitar.
Votul censitar a fost exprimat în constituţii îndeosebi prin condiţia de avere impusă cetăţenilor, fapt pentru care deseori era denumit votul contribuabililor.
Votul capacitar implică din partea alegătorului, un anumit grad de instrucţie. De exemplu, in Statele Unite ale Americii dreptul la vot se acorda celor care puteau citi şi explica Constituţia, procedeu folosit în scopul de a exclude de la vot pe negri.
În sistemul votului universal, care a înlocuit sistemele votului cenzitar şi capacitar, nu se mai fac restricţii din punctul de vedere al averii, capacităţii sau al altor considerente, dreptul de sufragiu fiind acordat tuturor cetăţeniilor majori.
Unul din censurile care a rezistat cel mai mult a fost cel al sexului, prin care nu se acorda drept de vot femeilor. Prima ţară care a abandonat acest cens a fost Noua Zeelandă (1893), apoi S.U.A. (1920), Anglia (1928), iar după cel de al doilea război mondial şi Franţa (1944), Italia (1945), Grecia (1956), Elveţia (1971). Până în prezent censul sexului este păstrat în Kuweit.
Realizându-se egalitatea în drepturi, femeile au început să beneficieze nu numai de dreprul de a alege, ci şi de dreptul de a fi alese. Actualmente, reprezentarea femeilor în organele reprezentative locale din unele ţări europene la alegerile de până în 1992 este următoarea: 13
Ţările % Organul reprezentativ .
Spania 7,3 la nivel local
Luxembourg 7,9 la nivel local
Franţa 17,3 la nivel local
4,8 în consiliile generale
10 în consiliile regionale
Olanda 22 la nivel local
17 "oldermen" (primari)
Anglia 23 în marile oraşe
19 în consiliile districtuale
Danemarca 26,4 la nivel municipal
29, 4 la nivel de district
Finlanda 27 la nivel local
9 preşedinţi ai consiliilor municipale
Norvegia 31,2 la nivel local
40,6 în consiliile districtuale
Suedia 32 la nivel municipal
39 în consiliile districtuale
Grecia 40,8 la nivel de district municipal
8,2 în consiliile municipale
2 în consiliile comunale
Republica 26,9 în consiliile locale de toate nivelurile
Moldova după alegerile din februarie 1990.14
Aceste date ilustrează că femeile sunt mai puţin reprezentate în organele de administrare locală decât bărbaţii, fapt explicabil, după părerea noastră, prin activitatea lor politică mai puţin pronunţată. Încercarea de a nivela arificial reprezentarea ambelor sexe în consiliile locale prin stabilirea de coeficienţi este lipsită de motiv.15
1 1 Paul Negulescu, Gheorghe Alexianu, op.cit., p.442.
1 2 Ioan Muraru, op.cit., p.40.
1 3 Sursa: Conseil de l'Europe. Statut et conditions de travail des elus locaux et regionaux, Strasbourg, 1992, p.64.
1 4 Sursa: Datele statistice privind alegerile locale din 25 februarie 1990 publicate de Comisia Electorală Centrală, Arhiva Parlamentului, D-1.
1 5 Parlamentul Franţei a încercat să stabilească un astfel de coeficient considerând că lista de candidaţi va fi nevalabilă dacă nu va întruni 75% persoane de ambele sexe. La 18 decembrie 1982 Consiliul Constituţional a declarat acest proiect anticonstituţional din motiv că atentează la egalitatea indivizilor în societate şi că este contrariu Declaraţiei privind drepturile omului şi a cetăţenilor, adoptată în 1789.