Cadrul teoretic pleacă de la câteva afirmaţii privitoare la oameni şi sistemul comunitar:
- oamenii sunt diferiţi iar sistemul comunitar se poate organiza folosind avantajul diversităţii;
- sistemul comunitar nu este unul totalitar, oamenii având şi un spaţiu de viaţă situat în afara comunităţii;
- experienţa, inteligenţa, informaţia şi energia deţinute de oameni depăşesc cu mult ceea ce sistemul ia în considerare;
- oamenii învaţă din participarea la sistem, dar şi sistemul învaţă din participarea oamenilor;
- oamenii exercită un anumit grad de empatie care măreşte toleranţa şi intensifică relaţionarea voluntară în cadrul sistemului;
- orice sistem comunitar este marcat de un anumit grad de inechitate;
- sistemul acţionează pe baza principiului că „fiecare este afectat de deciziile luate”, ceea ce îi conferă dreptul la participare şi ajută la localizarea ariilor de dificultate şi extinderea nivelului potenţial de inteligenţă disponibilă în sistem.