Îndatoririle au fost definite în mod diferit dar, există unanimitate asupra faptului că ele reprezintă o componentă firească, „naturală” a existenţei societăţii umane, a ordinii sociale.
Marea Enciclopedie britanică defineşte datoria ca fiind „o obligaţie de a face sau a nu face ceva”, iar Larousse precizează că „datoria este în raport cu un drept”, datoria „este ceea ce eşti obligat prin lege, prin morală” (apud D. Mazilu).
Atât datoria, cât şi obligaţia sunt considerate „constrângeri impuse de legi; datoria are nu numai conotaţii legale, ci şi morale, implicând nu numai constrângerea legii, ci şi impulsurile morale”, dar, aceeaşi conotaţie – morală – i se atribuie şi obligaţiei, cele două noţiuni fiind definite, de regulă, una prin cealaltă.
Datoria este strâns legată de libertate văzută ca „facultatea unui cetăţean de a face tot ceea ce nu este contrar legii” sau „ca o necesitate înţeleasă”.