Pin It

Mircea Djuvara (apud D. Mazilu) arăta că „drepturile subiective şi obligaţiile se înfăţişează în realitatea juridică sub formă de relaţii între persoane”. Fiecare drept apare „ca implicând o obligaţie corelativă a altei persoane”, persoană care are obligaţii faţă de ceilalţi şi „orice funcţie socială stă în drepturi şi obligaţii”.

            Pitagoras (580-500 î.e.n.) spunea că „omul drept nu e cel care nu nedreptăţeşte pe nimeni, ci acela care, putând să facă rău, înăbuşe voinţa de a-l face”.

            Drepturile şi îndatoririle indivizilor alcătuiesc realitatea socială, o realitate în care fiecare persoană este implicată fie ca individ, fie ca membru al unor grupuri.

            Realitatea socială – spune M. Djuvara – este întotdeauna extrem de complexă concentrând concomitent atât drepturi cât şi obligaţii ale membrilor comunităţii umane, pentru că implică multiple activităţi ale unui foarte mare număr de grupuri sociale interferente, care formează realitatea socială. Caracteristica esenţială a raporturilor sociale o constituie corelaţia dintre drepturile şi obligaţiile participanţilor.

            Raportul corelativ dintre drepturi şi îndatoriri îşi găseşte expresia în:

  1. comportamentul individului faţă de sine;
  2. comportamentul acestuia faţă de membrii comunităţilor familială, locală, naţională;
  3. conduita sa faţă de oricare altă persoană.

Nici un om nu este, juridiceşte liber să violeze dreptul, ci este juridiceşte liber numai să desfăşoare o activitate conformă dreptului. Deci, are dreptul să săvârşească un act, să dea curs voinţei sale de a finaliza o acţiune, dar are, totodată, obligaţia de a-şi încadra acţiunea sa în normele legale. El exercită concomitent un drept şi o îndatorire, fiind, de regulă, conştient de aceasta.

Fără cunoaşterea reciprocă a libertăţii de care fiecare are nevoie, exercitarea drepturilor şi asumarea obligaţiilor nu sunt posibile.