Drept

1.1. Documentul-cadru care a consacrat drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului la nivel mondial este Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, la 10 decembrie 1948.

1.2. Un alt document juridic foarte important pentru protecţia şi garantarea drepturilor omului este Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi Culturale, adoptat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, la 16 decembrie 1966, care a fost ratificat de România la 9 decembrie 1974.

1.3. În acelaşi an (1966) a fost adoptat şi Pactul Internaţional cu privire la drepturile Civile şi Politice, ratificat de România tot la 9 decembrie 1974, prin care se consacra libertăţile civile şi politice, inerente demnităţii „tuturor membrilor familiei umane”.

1.4. Comunitatea internaţională a elaborat şi adoptat, o serie de instrumente juridice privitoare la problemele specifice, între care:

1970. Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 21 decembrie 1965, la care România a aderat la 15 septembrie 1970.
1971. Convenţia internaţională asupra eliminării şi reprimării crimei de apartheid, adoptată la 30 decembrie 1973 şi ratificată de România la 15 august 1978.
1972. Convenţia Organizaţia Internaţională a Muncii privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculină şi a mâinii de lucru feminină pentru o muncă de valoare egală, adoptată de Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, la 29 iunie 1951, ratificată de România la 18 ianuarie 1958.
1973. Convenţia privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţământului.
1974. Convenţia Organizaţia Internaţională a Muncii privind discriminarea în domeniul forţei de muncă şi exercitării profesiei.

1.5. Pentru prevenirea şi reprimarea genocidului, a crimelor de război şi a crimelor împotriva umanităţii s-au elaborat şi adoptat de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite:

1948. Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid, la 9 decembrie 1948.
1949. Convenţia asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor împotriva umanităţii, la 26 noiembrie 1968.
1950. Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la 10 decembrie 1948.

1.6. Au fost elaborate şi adoptate instrumente juridice pentru protecţia unor categorii de persoane, precum:

1. Convenţia privind statutul refugiaţilor (28 iulie 1951).
2. Protocolul privind statul refugiaţilor (18 noiembrie 1966).
3. Convenţia Organizaţia Internaţională a Muncii privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului sindical (9 iulie 1948).
4. Convenţia Organizaţia Internaţională a Muncii privind aplicarea principiilor de drept de organizare şi negociere colectivă (1 iulie 1949).
5. Convenţia Organizaţia Internaţională a Muncii privind protecţia reprezentanţilor lucrătorilor în cadrul întreprinderii şi facilităţile de acordat acestora (23 iunie 1971).
6. Convenţia asupra drepturilor politice ale femeii (intrată în vigoare la 7 iulie 1954).
7. Convenţia asupra cetăţeniei femeii căsătorite (11 august 1958).
8. Convenţia privind consimţământul la căsătorie, vârsta minimă pentru căsătorie şi înregistrarea căsătoriei (adoptată la 7 noiembrie 1972).
9. Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei (adoptată la 18 decembrie 1979).
10. Convenţia cu privire la drepturile copilului (adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 2 septembrie 1990 şi ratificată de România la 28 septembrie 1990.