Sistemul social-politic funcţionează normal în măsura în care este structurat democratic, una din cele mai exigente condiţii fiind pluralismul. Când se vorbeşte de pluralism politic se are în vedere, în primul rând, existenţa mai multor partide politice, ceea ce înseamnă, abandonarea sistemului partidului unic.
Experienţa istorică a demonstrat că sistemul partidului unic nu poate asigura un guvernământ democratic şi, de aceea revoluţiile din Europa Centrală şi de Est din anii 1989-1991 au înscris în documentele lor programatice fundamentale, abandonarea sistemului partidului unic, pronunţându-se pentru deplina libertate a opiniilor în cele mai diverse domenii de activitate. Astfel, Proclamaţia din 22 decembrie 1989 stipulează pentru România, abandonarea rolului conducător al unui singur partid şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ.
Prezenţa recunoscută a mai multor forţe politice a însemnat existenţa şi funcţionarea normală atât a partidelor de guvernământ, cât şi a partidelor aflate în opoziţie.
Sistemul pluralist de guvernare presupune recunoaşterea şi acceptarea adversarilor politici, a confruntărilor de idei şi poziţii, prin care se poate ajunge la opţiunile cele mai potrivite pentru soluţionarea problemelor sociale.
Legea fundamentală a României a consacrat pluralismul politic, care „este o garanţie a democraţiei constituţionale”.
Într-o formulă modernă – spune profesorul D. Mazilu – Constituţia reglementează:
- modul de constituire şi,
- modul de funcţionare a pluralismului politic.
Constituţia stipulează că partidele politice „contribuie la definirea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei”. Activitatea politică deci, nu poate aduce atingeri unor asemenea valori fundamentale cum sunt cele amintite mai sus.
Pluripartidismul presupune:
- existenţa mai multor opinii;
- acceptarea şi respectarea acestor opinii;
- valorificarea lor în procesele organizării şi desfăşurării raporturilor sociale.
Activitatea prin care se aduce atingere pluralismului politic este considerată neconstituţională.
Modalităţi prin care sunt aduse atingeri pluralismului politic
Între aceste modalităţi D. Mazilu descrie:
- Impunerea punctelor de vedere ale partidelor care deţin puterea.
În ultimii ani s-au accentuat presiunile partidelor aflate la putere pentru impunerea punctelor lor de vedere.
- Cenzurarea punctelor de vedere ale opoziţiei.
Punctele de vedere critice, în cele mai multe cazuri constructive, ale opoziţiei sunt blocate, pur şi simplu, iar accesul la postul naţional de televiziune este „riguros controlat”, în acest sens, fiind solicitaţi „comentatorii de serviciu”, care „explică” cât de „potrivit a acţionat puterea”.
- c) Absenţa dialogului – formalismul.
Este vorba de absenţa dialogului, iar în cazul în care puterea nu l-a putut ocoli, discuţiile cu partidele de opoziţie au fost formale, neţinându-se seama de punctul de vedere al acestora.
- d) Calomnierea opoziţiei.
De regulă, se susţine frecvent că „dezastrul economic şi social din prezent” îşi are cauza în vechea guvernare, care a gestionat greşit economia ţării.
Toate momentele dificile din timpul revoluţiei şi din perioada post-decembristă sunt folosite pentru învinuirea liderilor politici din acea perioadă, iar în prezent se recurge la eliminarea unor lideri politici din viaţa publică recurgându-se la şantajul „publicării dosarelor”.
- d) Pluralismul politic şi acceptarea altor opinii.
Pluralismul politic implică acceptarea şi respectarea altor opinii, din rândurile opoziţiei şi din propriile rânduri.
„A asculta, accepta şi, în orice caz, a respecta opinia celuilalt este dovada culturii şi civilizaţiei, a capacităţii unui bun conducător” – spunea Len L. Fuller.