Mari personalităţi ale umanităţii au demonstrat importanţa covârşitoare a separaţiei puterilor în stat. Charles Louis de Secondat Montesquieu preciza că „separaţia puterilor legislativă, executivă şi judecătorească în stat, constituie premisa majoră şi condiţia necesară a exercitării democratice a guvernământului”.
Aspecte:
- a) Separaţia puterilor în stat este o importantă cucerire a democraţiei.
Montesquieu spunea că, acolo unde „acelaşi om şi acelaşi corp de fruntaşi exercită puterile legislativă, executivă şi judecătorească” totul este pierdut.
Jean Jacques Rousseau atrăgea atenţia că dictatura înseamnă încălcarea separaţiei acestor puteri. Domnia legii spunea acelaşi autor, este domnia adevăratei libertăţi.
- b) Puterile îndeplinesc funcţii complementare.
Separaţia puterilor nu înseamnă că fiecare dintre ele îndeplineşte sarcini şi funcţii izolate, ci într-o strânsă legătură cu cele îndeplinite de celelalte puteri, având ca scop comun, guvernarea democratică.
Puterea legislativă aparţine poporului (vot) iar puterea executivă trebuie să administreze treburile societăţii / comunităţii în conformitate cu voinţa exprimată de popor prin actele emise de corpul legiuitor, iar judecătorii constată dacă această activitate se desfăşoară corect, în baza legii. Funcţiile celor trei puteri sunt complementare. În concepţia lui Rousseau, orice acţiune liberă are două cauze care colaborează pentru a o produce:
- una morală, adică voinţa care determină actul;
- alta fizică, adică puterea care o îndeplineşte.
Când merg spre un anumit punct – preciza el – „trebuie în primul rând să vreau să merg într-acolo; în al doilea rând trebuie să mă ducă picioarele”.
- c) Echilibrul puterilor în stat.
Cele trei puteri – legislativă, executivă şi judecătorească trebuie să fie în permanenţă în echilibru, completându-se una pe cealaltă prin funcţiile pe care le îndeplinesc, fără a se substitui una celeilalte sau să se îngrădească una pe cealaltă.
- d) Principiul separaţiei puterilor în stat a fost reconfirmat de revoluţiile din anii 1989-1991 din Europa Centrală şi de Est. Constituţia României ca şi a celorlalte ţări, a consacrat acest principiu.
Măsurile întreprinse au demonstrat:
1) importanţa deosebită a acestui principiu în procesele complexe ale conducerii societăţii româneşti;
2) semnificaţia sa în evoluţia democratică;
3) consecinţele grave ale încălcării separaţiei puterilor în diferite domenii.
- e) tentaţia dictaturii, prin încălcarea principiului separaţiei puterilor.
Aceasta înseamnă încercarea de a concentra întreaga putere în mâna unui singur om. Există, de asemenea, tendinţa de subordonare a unei puteri de către altă putere. Experienţa a demonstrat că, de regulă, puterea executivă tinde să subordoneze puterile legislativă şi judecătorească în stat, prin practicile ordonanţelor guvernamentale, prin abuzul de ordonanţe, multe dintre ele de urgenţă.
Profesorul D. Mazilu precizează că, practica dictatului Executivului prin impunerea unor măsuri prin ordonanţe – simple şi de urgenţă – este motivată de reprezentanţii puterii prin:
- „exigenţele” determinate de „grăbirea reformei”;
- adoptarea unor soluţii imediate în anumite sectoare, soluţii care ar fi întârziate dacă ar face obiectul unor legi supuse Parlamentului.
O asemenea practică dictatorială a dus la:
1) transformarea Puterii legislative într-o anexă a Executivului;
2) deplasarea puterii de decizie în stat de la Parlament la Guvern.