Subiectele primului subtip de raporturi juridice de concurenţă sunt, pe de o parte, statul, prin autorităţile sale administrative, purtătoare ale prerogativelor de putere, şi, pe de altă parte, agenţii economici ca subiecte subordonate. Sfera acestora, atât, sub aspectul conţinutului noţiunii de subiect, cât şi sub aspectul extensiunii sale este distinctă faţă de sfera subiectelor dreptului civil şi ale dreptului comercial din două considerente: în primul rând, calitatea de subiect al dreptului concurenţei implică în mod necesar îndeplinirea unei anumite funcţii pe piaţa produselor şi serviciilor, aceea de a fi operator, de a desfăşura o anume activitate economică, fără a fi obligatoriu ca aceasta să fie activitatea principală: în al doilea rând şi pornind de la prima precizare, noţiunea de agent economic nu se suprapune pe noţiunile de persoană fizică şi persoană juridică, limitele sale fiind mult mai fluide.
Subiectele celui de-al doilea subtip de raporturi juridice sunt comercianţii[1], în calităţile lor de producători / furnizori / distribuitori de produse / servicii.
În afara subiectelor principale, în ambele forme ale raportului juridic de concurenţă pot apărea şi unele subiecte derivate, secundare. Astfel, Legea RM cu privire la protecţia concurenţei, sancţionează organele administraţiei publice centrale sau locale atunci când acestea, prin deciziile emise sau prin reglementările adoptate, intervin în operaţiuni de piaţă, influenţând direct sau indirect concurenţa, mai cu scamă atunci când acestea limitează libertatea comerţului ori autonomia agenţilor economici sau stabilesc condiţii discriminatorii pentru activitatea acestora. La rândul său, Legea RM cu privire la protecţia concurenţei, sancţionează ca acte de concurenţă neonestă unele acte săvârşite de salariaţii unor comercianţi.
[1] Legea RM cu privire la protecţia concurenţei. Nr. 1103, din 30.06.2000