Obiectul raportului juridic reprezintă ansamblul elementelor de natură patrimonială sau nepatrimonială, de care se leagă drepturile şi obligaţiile subiectelor raportului juridic[1]. Şi sub acest aspect se manifestă dualitatea care marchează întreaga structură a raportului juridic de concurenţă. Cât priveşte primul subtip de raport juridic de concurenţă, de autoritate, elementele de care se leagă drepturile şi obligaţiile subiectelor[2] acestuia au caracter nepatrimonial. Într-adevăr, drepturile şi obligaţiile întreprinderilor şi ale autorităţilor de concurenţă au ca referent protecţia structurilor concurente ale pieţei libere. Conduita acestor subiecte, acţiunile şi inacţiunile lor, trebuie să fie subordonată acestei finalităţi.
În cazul celui de-al doilea subtip de raport juridic de concurenţă, de egalitate, elementele de care se leagă drepturile şi obligaţiile părţilor au un dublu caracter: nepatrimonial şi patrimonial. Referentul general al drepturilor şi obligaţiilor comercianţilor îl constituie o valoare morală loialitatea concurenţei, căreia trebuie să-i fie subordonate acţiunile sau abstenţiunile subiectelor raportului juridic. Totodată însă, competiţia dintre concurenţi este legată de o serie de elemente cuantificabile material: clientelă, prestigiu comercial[3].
[1] R. Motica, Gh. Minai, Teoria generală a dreptului, Ed. AL Beek, 2000, pag.206
[2] O. Căpăţână, Dreptul concurenţei comerciale. Partea generală, Bucureşti, ediţia a II-a, editura Lumina Lex 1998, pag.163
[3] Tatiana Moşteanu, Th. Purcărea, Concurenţa. Ghidul afacerilor performante, Editura Economică, Bucureşti, 1998, pag. 98