Republica Franceză, potrivit Constituţiei din 06.10.1958, Franţa este declarată Republică integră, laică, democratică şi socială în care puterea supremă îi aparţine poporului şi este exercitată prin reprezentanţii săi şi referendumuri.
Puterea legislativă este exercitată de parlament, sarcina căruia este de a adopta legi şi bugetul de stat, execută controlul asupra activităţii guvernului şi este format din două camere: Adunarea Naţională şi Senatul. Adunarea Naţională are 577 de deputaţi aleşi pe un termen de 5 ani în mod direct de către popor. Senatul e format din 329 persoane alese pe 9 ani prin alegeri indirecte, pe trepte. Ei reprezintă interesele structurilor puterii locale. La fiecare 3 ani o treime din senatori sunt realeşi. Împuternicirile Senatului şi ale Adunării Naţionale sunt restrînse, o parte din ele sunt delegate executivului.
Puterea executivă este exercitată de Preşedintele Republicii (ales de întregul popor pe un termen de 7 ani), de prim-ministru şi Guvern. Preşedintele este garantul Constituţiei, dispune de dreptul de a emite decrete cu putere de lege, poate dizolva Parlamentul, numeşte şeful Guvernului (primul ministru), prezidează şedinţele Cabinetului de Miniştri, poate cere organizarea unui referendum, declară stare de urgenţă, este comandantul suprem al forţelor armate şi e garantul puterii judecătoreşti, are dreptul de a anunţa amnistie; în domeniul relaţiilor internaţionale îi acreditează pe diplomaţi. Puterea legislativă obţinînd o majoritate de voturi poate forţa demisia Guvernului. Guvernul în fond este un instrument al preşedintelui prin intermediul căruia se realizează politica elaborată de el.
Puterea judecătorească este înfăptuită de Consiliul Constituţional, Curtea Înaltă de Justiţie, Tribunalul Administrativ şi tribunalele obişnuite. Consiliul Constituţional supraveghează alegerile şi referendumurile, se ocupă de constituţionalitatea unei legi sau tratat înainte de a fi promulgate. Toate tribunalele sunt independente, dar nu au puterea de a face vre-o schimbare sau a anula legile administraţiei ţării.
Republica Federativă Germania, potrivit Legii Supreme din 1949, Germania e considerată „stat federal democratic şi social”. Şeful statului este Preşedintele federal ales pentru 5 ani prin vot indirect de Convenţia Federală formată din membrii ambelor camere ale parlamentului – Bundestag şi Bundesrat. Împuternicirile Preşedintelui sunt limitate şi au un caracter reprezentativ.
Puterea legislativă este exercitată de parlament format din două camere. Prima şi principala cameră este Bundestagul. Deputaţii ei sunt aleşi prin vot direct la două niveluri pe o perioadă de 4 ani, o parte din ei la nivelul republicii, iar cealaltă la nivelul landurilor. În a doua cameră – Bundesrat, deputaţii sunt numiţi din rîndul miniştrilor landurilor.
Puterea executivă este exercitată de guvernul federal în frunte cu Cancelarul ales de Bundestag la propunerea Preşedintelui federal. El are dreptul de a numi şi demite membrii Guvernului, stabileşte direcţiile principale ale politicii federale, îndeplineşte funcţia de comandant suprem al forţelor armate. Cancelarul poate fi scos din funcţie printr-o majoritate a legislativului. Guvernul federal deţine controlul direct asupra domeniilor principale: afacerile externe, apărarea, finanţele federale, comunicaţiile, căile ferate, celelalte sunt exclusiv la dispoziţia guvernelor landurilor, ele se ocupă de educaţie, presă, radio şi televiziune, administraţie, poliţie.
Puterea judecătorească este exercitată de un sistem de tribunale. Superior este Tribunalul Constituţional Federal compus din 16 membri cu un mandat de 12 ani. Tribunalele judecătoreşti au o independenţă relativă şi drepturi limitate de a verifica juridic acţiunile guvernului.