Categorie: Drept
Accesări: 1556

Acţiunile sunt titluri de credit reprezentative ale unor fracţiuni obligatoriu egale din capitalul social, care conferă posesorului calitatea de acţionar, cu toate drepturile şi obligaţiile. Noţiunea „acţiune” are mai multe sensuri, întrucât simbolizează o fracţiune a capitalului social, un titlu de credit sau raportul juridic dintre acţionar şi societate.

            În funcţie de modul de transmitere, acţiunile se clasifică în acţiuni nominative şi acţiuni la purtător. Acţiunile din prima categorie se subclasifică în acţiuni ordinare şi acţiuni preferenţiale (art. 91 şi art. 95).

            Acţiunile nominative sunt cele ale căror titulari sunt identificaţi în cuprinsul acţiunii prin nume şi domiciliu sau prin denumire şi sediu. Aceleaşi elemente de identificare sunt înscrise în registrul de acţiuni al societăţii, astfel că transmiterea acţiunii unei alte persoane trebuie menţionată şi în registru (art. 98). Acţiunile la purtător nu conţin elemente de identificare, astfel încât se prezumă că titularul acesteia este cel ce o deţine. Dreptul de proprietate asupra acestora se transmite prin simpla tradiţiune (art. 99).

            Acţiunile preferenţiale conferă titularilor drepturi diferite de ale titularilor acţiunilor ordinare, şi anume dreptul la dividende prioritare din beneficii, în proporţia stabilită în actul constitutiv. Titularii acestora au toate drepturile specifice acţionarilor, cu excepţia dreptului de vot. Ele nu pot fi deţinute de reprezentanţii, administratorii şi cenzorii societăţii. Acest tip de acţiuni dau dreptul la un dividend prelevat asupra beneficiului, înaintea oricărei alte prelevări (acestea nu pot depăşi ¼ din capitalul social). Acţiunile preferenţiale şi acţiunile ordinare vor putea fi convertite dintr-o categorie în cealaltă prin hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor (art. 95).

            Acţiunile emise de o societate pot fi materializate în înscrisuri pe suport de hârtie sau pot fi emise în formă dematerializată, prin înscriere în cont. Acţiunile din prima categorie pot fi emise şi sub forma titlurilor cumulative, pentru mai multe acţiuni, care cuprind un multiplu al acestora. Dacă nu a emis acţiuni în formă materială, societatea poate elibera titularilor certificate de acţionar, din care rezultă toate elementele referitoare la acţiuni (art. 97).

            Acţiunea, ca înscris care încorporează anumite drepturi, trebuie să cuprindă elementele care privesc societatea emitentă, precum şi drepturile conferite posesorului. Elementele de identificare vor consta  în denumirea şi durata societăţii; data actului constitutiv, numărul din registrul comerţului sub care este înmatriculata societatea, codul unic de înregistrare şi numărul Monitorului Oficial al României, Partea a IV-a, în care s-a făcut publicarea;  capitalul social, numărul acţiunilor şi numărul lor de ordine, valoarea nominală a acţiunilor şi vărsămintele efectuate; avantajele acordate fondatorilor (art. 93 al. 2).

            Emiterea acţiunilor se poate realiza numai în condiţiile prevăzute de lege, pentru a se preîntâmpina abuzurile şi fraudele. O primă condiţie se referă la momentul emiterii lor, care se poate situa numai după înmatricularea societăţii, pentru a nu fi posibilă apariţia acţiunilor unor societăţi care nu mai definitivează procedura constituirii. Altă condiţie vizează valoarea minimă a unei acţiuni, care nu va putea fi mai mică de 0,10 lei, dar pot avea o valoare mai mare. Acţiunile emise ulterior nu pot avea înscrisă o altă sumă decât cea iniţială sau decât valoarea nominală (art. 92 al. 1 şi art. 93 al. 1). Ultima condiţie vizează interdicţia emiterii de noi acţiuni, până nu vor fi complet achitate cele din emisiunea precedentă, din raţiuni referitoare la ocrotirea creditului general (art.92 al. 3).

            Drepturile acţionarilor pot fi patrimoniale şi nepatrimoniale. Astfel, în categoria drepturilor patrimoniale sunt incluse:

- dreptul de a participa la adunarea generală, pe care îl au toţi acţionarii, chiar dacă legea le interzice unora să voteze;

- dreptul de vot proporţional cu numărul acţiunilor deţinute, dacă legea nu prevede altfel sau dacă nu s-a omis vărsarea capitalului până la termenul scadent;

- dreptul de informare, constând în posibilitatea consultării registrelor, bilanţului, a rapoartelor cenzorilor şi administratorilor ;

- drepturile acţionarilor minoritari de a cere administratorilor convocarea adunării generale, de a cere instanţei desemnarea experţilor, dreptul de ataca în justiţie hotărârile adunării generale;

            În categoria drepturilor patrimoniale enumerăm:

- dreptul la dividende, plătibile proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel (art. 67 al. 2);

- dreptul asupra rezervelor;

- dreptul preferenţial de subscripţie;

- dreptul de a înstrăina acţiunile;

- dreptul asupra părţii cuvenite din lichidarea societăţii, proporţional cu acţiunile deţinute, în funcţie de bilanţul final de lichidare a societăţii (art. 262).

            Obligaţiile acţionarilor sunt stabilite de lege şi prin actul constitutiv. Principala obligaţie legală constă în plata capitalului subscris. Acţionarii care nu îşi îndeplinesc această obligaţie vor fi somaţi în acest sens, iar ulterior se va putea opta pentru urmărirea lor prin justiţie sau anularea acţiunilor lor nominative. În locul celor anulate, vor fi emise noi acţiuni, care vor fi vândute (art. 100), de asemenea trebuia să respecte actul constitutiv şi hotărârile adunărilor generale, precum şi obligaţia acţionarilor de a suporta pierderile sociale până la concurenţa aportului lor.

            În concluzie, în epoca contemporană ca urmare a atractivităţii mari de care se bucură în rândul investitorilor, societăţile comerciale pe acţiuni au cunoscut o mare dezvoltare. Pe fondul marilor cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, industria şi comerţul au cunoscut mari prefaceri, atingând niveluri de creştere nebănuite. În acest proces, societăţile comerciale pe acţiuni, permanent adaptate la cerinţele economice şi sociale, au jucat un rol deosebit în asigurarea şi fructificarea capitalurilor în beneficiul întreprinzătorilor şi al societăţii. În România, la sfârşitul anului 2008, numărul de operatori economici înregistraţi la Registrul Comerţului ca societăţi pe acţiuni era de 33.370, situându-se pe locul al doilea din punctul de vedere al răspândirii, pe primul loc situându-se detaşat, societăţile cu răspundere limitată, în număr de  1.287.689.