Libertatea şi siguranţa persoanei sunt drepturi fundamentale în fiecare stat modern. Datorită particularităţii naţiunii spaniole, şi în concordanţă cu valorile promovate de Uniunea Europeană, s-a dezvoltat un serviciu de poliţie mai eficient în acţiunile întreprinse, mult mai apropiat de cetăţeni şi mult mai deschis comunicării cu cetăţenii.
Poliţia spaniolă consideră că pacea socială şi participarea cetăţenilor sunt elementele fundamentale aflate la baza construirii poliţiei comunitare.
Forţa Naţională de Poliţie din Spania a fost conştientă de evoluţia socială, care a fost determinată de rapiditatea schimbărilor în diferite sfere ale vieţii comunităţilor ce şi-au manifestat intenţia de a participa la îndeplinirea obiectivelor de securitate publică (de exemplu, este cazul părinţilor sau al altor grupuri care doresc să ia parte la educaţia civică). Poliţia Naţională a implementat un sistem de dezvoltare a unei interacţiuni strânse cu membrii comunităţii, în acest sens dezvoltând programele de apropiere cetăţenească (care s-au concretizat în Citizen Contacts Service.
Obiectivul a fost dobândirea de către grupuri, actori sociali şi asociaţii a unor cunoştinţe teoretice care îi vor implica în dezvoltarea securităţii cetăţeneşti. Prin implementarea programului Police Presence, s-a afirmat că cetăţenii aşteaptă o forţă de poliţie apropiată, prin care să se prevină criminalitatea şi care să furnizeze un răspuns imediat la diferite apeluri ale cetăţenilor. S-au desfăşurat activităţi importante, prin care s-au făcut progrese în procesul de interacţiune socială şi prin care s-au implicat grupuri sau asociaţii care reprezintă cetăţenii.
Vectorii care definesc modelul spaniol al poliţiei comunitare sunt:
- o apropiere de cetăţeni va conduce la un răspuns ai poliţiei personalizat, pentru a îmbunătăţi sentimentul de securitate al cetăţenilor;
- interacţiunea poliţie-comunitate va identifica şi va rezolva problemele apărute: poliţistul va lucra cu membrii comunităţii într-un mod proactiv, pentru a îmbunătăţi prevenirea criminalităţii (în condiţiile în care nu este afectată activitatea cotidiană);
- descentralizarea va permite adaptarea răspunsului poliţiei pentru fiecare zonă, prin recunoaşterea realităţii sociale;
- integrarea operaţională va permite poliţistului să fie sprijinit de către organizaţia de poliţie prin pregătirea şi resursele care i se oferă. În acelaşi timp, poliţistul, fără a neglija sarcinile cotidiene, va furniza organizaţiei informaţiile necesare pentru a se oferi un răspuns eficient şi coordonat problemelor criminalităţii.
Pentru a se îndeplini toate aceste nevoi, s-a elaborat Programul de poliţie comunitară, care a fost introdus experimental în 21 de oraşe. Dezvoltarea activităţilor de poliţie comunitară a fost prezentată într-un prim seminar pe această temă, în 1997, eveniment care a avut în agendă evaluarea tuturor ofiţerilor implicaţi. În acelaşi an, în perioada 14-15 noiembrie 1997, la Toledo, grupurile de lucru programate au sistematizat dezvoltările recente ale poliţiei comunitare şi au ajuns la concluziile care au fost prezentate în această secţiune.