Drept

Analiza drepturilor şi obligaţiilor poliţiştilor comunitari trebuie să ţină seama de statutul aparte şi calitatea acestora. Într-adevăr, datorită faptului că poliţiştii comunitari sunt în marea lor majoritate funcţionari publici, că ei compun un serviciu public specializat , că activitatea Poliţiei Comunitare se realizează în interesul persoanei, al comunităţii, al asigurării pazei şi protecţiei obiectivelor de interes public şi privat, precum şi în sprijinul instituţiilor statului, că ea cooperează cu Poliţia Română, Jandarmeria Română, Poliţia de Frontieră Română şi cu alte instituţii ale statului, este necesar, ca pe lângă drepturile şi obligaţiile generale prevăzute de Codul muncii şi de Statutul funcţionarilor publici, să luăm în considerare şi drepturile reglementate de normele legale speciale, care regizează statutul profesiei de poliţist comunitar [1].

           

            1.  Drepturile specifice ale poliţiştilor comunitari

            În acest sens, articolul 39 alineat (1) din Codul muncii [2], prevede că salariatul are, în principal, o serie de drepturi, de care beneficiază şi poliţistul comunitar, îndeosebi cel care are statut contractual, astfel:

1. dreptul la salarizare pentru munca depusă;
2. dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;
3. dreptul la concediul de odihnă anual;
4. dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;
5. dreptul la demnitate în muncă;
6. dreptul la securitate şi sănătate în muncă;
7. dreptul la acces la formarea profesională;
8. dreptul la informare şi consultare;
9. dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă;
10. dreptul la protecţie în caz de concediere;
11. dreptul la negociere colectivă şi individuală;
12. dreptul de a participa la acţiuni colective;
13. dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat.

            În cuprinsul aceluiaşi articol, respectiv în alineatul (2) regăsim formulate şi obligaţiile principale ale salariaţilor, după cum urmează:

1. obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fiţei postului;
2. obligaţia de a respecta disciplina muncii;
3. obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă;
4. obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;
5. obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;
6. obligaţia de a respecta secretul de serviciu.

            Întrucât poliţiştii comunitari au statut de funcţionari publici, drepturile şi obligaţiile prevăzute de articolul 39 din Codul muncii vor fi avute în vedere numai în măsura în care ele nu se regăsesc între cele reglementate în Statutul funcţionarilor publici, în Legea nr.371/2004 şi în Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a Poliţiei Comunitare. Astfel, acest statut le conferă poliţiştilor comunitari următoarele drepturi:

• dreptul la opinie;
• dreptul la tratament egal prin faptul că este interzisă orice discriminare între poliţiştii comunitari pe criterii politice, sindicale, religioase, etnice, de sex, stare materială, origine socială sau de orice altă natură;
• dreptul de asociere sindicală, în condiţiile legii;
• dreptul de a înfiinţa organizaţii sindicale, să adere la ele şi să exercite orice mandat în cadrul acestora;
• dreptul de a se asocia în organizaţii profesionale sau în alte organizaţii având ca scop reprezentarea intereselor proprii, promovarea pregătirii profesionale şi protejarea statutului lor;
• poliţiştii comunitari îşi pot exercita dreptul la grevă în condiţiile legii;
• dreptul la salariu pentru activitatea depusă, care se compune din salariul de bază, sporuri şi indemnizaţii; sistemul de salarizare al poliţiştilor comunitari se stabileşte prin lege şi se va avea în vedere următoarele: necesitatea restrângerii costurilor în condiţiile în care poliţiştii comunitari competenţi trebuie motivaţi şi recompensaţi; crearea unei ierarhii a sistemului de salarizare pe categorii, grade, clase şi trepte, bazate pe evaluarea postului; stabilirea unui raport just între partea fixă şi partea variabilă a salariului, care să ţină seama de activitatea depusă şi de importanţa ei;
• potrivit legii, poliţiştii comunitari sunt obligaţi să poarte uniformă în timpul serviciului, pe care o primesc gratuit;
• dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază, pentru orele lucrate, din dispoziţia conducătorului unităţii, peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale;
• dreptul la concediul de odihnă, la concedii medicale şi la alte concedii, în condiţiile legii;
• pe lângă indemnizaţia de concediu, poliţistul comunitar are dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se va impozita separat;
• pe perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate şi a celor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu vor înceta şi nu vor fi modificate decât din iniţiativa poliţistului comunitar în cauză;
• dreptul de a-şi desfăşura activitatea în condiţii normale de muncă şi igienă, de natură să le ocrotească sănătatea şi integritatea fizică;
• pentru motive de sănătate, dar apt din punct de vedere profesional, poliţistul comunitar poate solicita schimbarea compartimentului de muncă, cu păstrarea gradului, clasei şi treptei avute;
• poliţiştii comunitari beneficiază de asistenţă medicală, proteze şi medicamente, în condiţiile legii;
• poliţiştii comunitari beneficiază de pensii, precum şi de celelalte drepturi de asigurări sociale de stat, potrivit legii;
• în caz de deces al poliţistului comunitar, membrii familiei, care au, potrivit legii, dreptul la pensie de urmaş, primesc pe o perioadă de 3 luni echivalentul salariului de bază din ultima lună de activitate a celui decedat; dacă în termen de 3 luni de la data decesului, din vina autorităţii sau a instituţiei publice decizia de pensie de urmaş nu a fost emisă, aceasta va achita în continuare drepturile prevăzute mai sus până la emiterea deciziei pentru pensia de urmaş;
• poliţiştii comunitari beneficiază în exercitarea atribuţiilor lor de protecţia legii (instituţia publică în care îşi desfăşoară activitatea este obligată să îi asigure protecţie împotriva ameninţărilor, violenţelor, faptelor de ultraj).

 

            2.  Obligaţiile specifice ale poliţiştilor comunitari

            În aceleaşi reglementări, găsim formulate şi obligaţiile instituite în sarcina poliţiştilor comunitari, legiuitorul luând în considerare statutul special şi importanţa serviciului public prestat în folosul instituţiilor statului, comunităţii, persoanelor fizice şi juridice, patrimoniului public şi privat, astfel:

• sunt datori să-şi îndeplinească cu profesionalism, loialitate, corectitudine şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea să aducă prejudicii autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea;
• au obligaţia ca în timpul exercitării atribuţiilor ce le revin să se abţină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor politice;
• răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia publică pe care o deţin, precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate;
• sunt obligaţi să se conformeze dispoziţiilor date de funcţionarii publici de conducere cărora le sunt subordonaţi direct, cu excepţia cazurilor în care apreciază că aceste dispoziţii sunt ilegale. În asemenea cazuri funcţionarul public are obligaţia să motiveze în scris refuzul îndeplinirii dispoziţiei primite;
• au îndatorirea să păstreze secretul de stat şi secretul de serviciu, în condiţiile legii;
• trebuie să păstreze confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă î exercitarea funcţiei;
• le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiei lor publice, daruri sau alte avantaje;
• la numirea, precum şi la eliberarea din funcţie sunt obligaţi să prezinte, în condiţiile legii, conducătorului autorităţii sau instituţiei publice declaraţia de avere;
• au îndatorirea de a rezolva lucrările repartizate de conducătorul compartimentului în care funcţionează;
• le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenţa lor ori să intervină pentru soluţionarea acestor cereri;
• au îndatorirea să-şi perfecţioneze pregătirea profesională fie în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, fie urmând cursuri de perfecţionare organizate în acest scop; în cazul în care cursurile de perfecţionare sunt organizate în altă localitate decât cea de domiciliu, beneficiază de drepturile de delegare, potrivit legii;
• pentru cei care urmează o formă de specializare sau de perfecţionare cu o durată mai mare de 3 luni şi primesc pe această perioadă drepturile salariale, sunt obligaţi să se angajeze că vor lucra  1 – 5 ani în cadrul respectivei instituţii, în caz contrar, prin nerespectarea acestui angajament, aceştia vor suporta cheltuielile proporţional cu timpul rămas până la îndeplinirea termenului. Aceste prevederi nu se vor aplica celor care nu mai deţin funcţia publică din motive neimputabile lor sau în cazul transferului în interes de serviciu.

     

 

[1] Ne referim, în primul rând, la prevederile Legii nr.371/2004, respectiv articolul 14.

[2] Legea nr.53/2003 – Codul muncii – cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu modificările şi completările aduse prin Legea nr.371/2005 pentru aprobarea O.U.G. nr.65/2005 de modificare a Legii nr.53/2003, publicată în M.Of. al României, Partea I, nr.1147/19.12.2005.