Răspunderea patrimonială a poliţiştilor comunitari constituie o formă a răspunderii civile influenţată de specificul raporturilor de serviciu şi/sau de muncă ale acestora, funcţie de categoria de personal din care aceştia fac parte. Întrucât legea prevede regimuri diferenţiate de angajare a răspunderii patrimoniale, vom analiza pe rând modalitatea de reglementare, în cele ce urmează.
Statutul funcţionarilor publici se referă la răspunderea civilă a acestei categorii de personal în raport cu autoritatea în care au fost numiţi, în funcţiile publice şi în care îşi desfăşoară activitatea [1]. Potrivit textului, răspunderea civilă a funcţionarilor publici se angajează în următoarele situaţii:
- pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează;
- pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
- pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitet, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Această formă de răspundere civilă a poliţiştilor comunitari din categoria funcţionarilor publici este condiţionată de existenţa raportului de serviciu rezultat din actul administrativ de numire în funcţia publică, în baza căruia poliţistul comunitar a căpătat statutul de funcţionar public şi îşi îndeplineşte atribuţiile legale. Observăm că, răspunderea patrimonială poate avea ca obiect fie repararea prejudiciilor materiale produse autorităţii publice, fie pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor care i-au fost acordate necuvenit, fie pentru daunele plătite de autoritate, în calitate de comitet, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Este de remarcat şi faptul că dispoziţiile Statutului funcţionarilor publici nu reglementează situaţia răspunderii patrimoniale a autorităţii, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse din vina autorităţii poliţistului comunitar numit în funcţii publice de autoritate pe timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea serviciului. Această lipsă de reglementare nu înseamnă cp funcţionarul nu beneficiază de instrumentul şi calea juridică de a revendica despăgubirea pentru astfel de prejudicii, întrucât, potrivit prevederilor Statutului funcţionarilor publici, dispoziţiile sale se completează cu prevederile legislaţiei muncii şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz [2]. În această situaţie ne apare, evident, faptul că oricare dintre poliţiştii comunitari pot revendica despăgubiri pentru pagubele produse din vina autorităţii care i-a numit în funcţie, potrivit prevederilor articolului 269 (Răspunderea patrimonială a angajatorului; dreptul de regres), urmând ca, în caz de refuz din partea autorităţii, poliţiştii să se poată adresa cu plângere instanţelor judecătoreşti competente, iar în cazul în care autoritatea a plătit despăgubirea să recupereze suma aferentă de la salariatul vinovat, prin procedura legală a răspunderii pentru pagubele aduse autorităţii [3].
Este de menţionat că aceste tipuri de răspundere, fie ale angajatorilor, fie ale salariaţilor se aprobă şi în situaţia personalului contractual. Codul muncii reglementează mai pe larg aceste forme ale răspunderii, în cuprinsul articolelor 269 (Răspunderea patrimonială a angajatorului; dreptul de regres), 270 (Răspunderea patrimonială a salariaţilor), 271 (Caracterul divizibil al răspunderii), 272 (Restituirea sumelor nedatorate şi a bunurilor necuvenite), 273 (Reţinerile din salariu), 274 (Plata despăgubirilor după încetarea contractului individual de muncă) şi 275 (Plata despăgubirilor prin executare silită). Temeiul formelor răspunderii patrimoniale al personalului contractual îl constituie existenţa angajamentului de serviciu, similar contractului individual de muncă.
Răspunderea patrimonială a personalului contractual are drept scop apărarea patrimoniului angajatorului şi recuperarea prejudiciului produs de proprii salariaţi şi prevenirea altor pagube produse de ceilalţi membri ai colectivului de lucru. Pentru a fi angajată, răspunderea patrimonială prezintă anumite elemente sau condiţii. Astfel, este necesară îndeplinirea următoarele condiţii:
- poliţistul care a produs prejudiciul trebuie să fie angajat al unităţii respective;
- poliţistul trebuie să săvârşească o faptă ilicită în legătură cu munca sa;
- fapta ilicită să fi produs un prejudiciu real, material, cert, actual şi direct unităţii unde îşi desfăşoară activitatea ca angajat;
- să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul (fapta comisă să aibă legătură directă cu prejudiciul ce s-a produs, să-l genereze altfel spus, sau prejudiciul să apară ca urmare a conduitei poliţistului respectiv);
- fapta să fie săvârşită cu vinovăţie;
- să nu existe vreuna din cauzele ce înlătură răspunderea patrimonială (executarea unei obligaţii legale sau contractuale; starea de necesitate; forţa majoră şi cazul fortuit; riscul normal al serviciului).
Este de reţinut faptul că, răspunderea patrimonială, ca şi cea disciplinară, poate fi cumulată cu toate celelalte forme ale răspunderii juridice, cea contravenţională şi cea penală.
Angajatorul prejudiciat îşi poate recupera prejudiciul în urma unei proceduri speciale reglementate de Codul muncii şi Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
[1] Legea nr.188/1999, articolele 72 şi 73.
[2] Idem articolul 93.
[3] Legea nr.65/2003, articolul 269 alineatele (1) - (3) şi articolul 270.