Răspunderea contravenţională constituie o formă de răspundere juridică de sine stătătoare care nu face parte din legislaţia muncii. În Codul muncii găsim anumite contravenţii, însă nu trebuie să se înţeleagă că acele prevederi au în vedere răspunderea contravenţională în întregul ei.
Astfel, există şapte situaţii reglementate expres în Codul muncii, care vizează obligaţiile angajatorului [1], respectiv ale autorităţii publice, în scopul analizei noastre, şi care se referă la:
- nerespectarea dispoziţiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe ţară;
- neeliberarea, la solicitarea salariatului, a documentului care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate;
- împiedicarea sau obligarea, prin ameninţări ori prin violenţe, a unui salariat sau a unui grup de salariaţi să participe la grevă ori să muncească pe timpul grevei;
- stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispoziţiilor legale;
- primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă;
- obligarea salariaţilor de a lucra în zilele declarate prin lege ca nelucrătoare; neplata muncii prestate în zilele de sărbătoare legală sau compensarea timpului lucrat cu timp liber corespunzător;
- nerespectarea dispoziţiilor privind munca suplimentară sau acordarea repausului săptămânal.
În ceea ce priveşte această răspundere, suntem şi noi de acord cu părerile exprimate în literatura de specialitate, în sensul că, într-o structură cum este cea a Poliţiei Comunitare, datorită faptului că reprezintă autoritatea statului şi/sau a colectivităţilor locale, vom putea vorbi mai rar despre adevărate abuzuri în cadrul raporturilor de serviciu din partea conducătorilor autorităţilor publice care să atragă răspunderea contravenţională a acestora.
În ceea ce priveşte răspunderea contravenţională a poliţiştilor comunitari, ne exprimăm părerea că aceasta există şi se angajează pentru faptele săvârşite atât în timpul sau în legătură cu serviciul, cât şi în afara acestuia. În acest sens, Statutul funcţionarilor publici conţine reglementări privind răspunderea contravenţională a acestora în situaţiile în care săvârşesc contravenţii pe timpul şi în legătură cu serviciul [2]. Dacă aceste prevederi acoperă situaţia poliţiştilor comunitari care ocupă funcţii publice, suntem de părere că, în situaţia poliţiştilor comunitari cu statut contractual, trebuie aplicate prevederile legislaţiei contravenţionale comune în vigoare, ori de câte ori aceştia săvârşesc contravenţii pe timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Statutul funcţionarilor publici prevede şi faptul că, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicarea sancţiunii, poliţistul funcţionar public se poate adresa cu plângere la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are sediul autoritatea publică în care este numit şi funcţionează acesta [3].
[1] Idem, articolul 276 (Definirea, constatarea şi sancţionarea contravenţiilor), astfel cum au fost definite prin art. unic pct. 27 din Legea nr.371/2004, pentru literele a) –c), prin art. unic pct.28 din acelaşi act normativ, pentru lit. d) şi e), pin art. unic pct.24 din acelaşi act normativ, pentru lit. f) şi g) art. unic pct. 30 din acelaşi act normativ.
[2] Legea nr.1888/1999, articolul 71 alineat (1).
[3] Idem, articolul 71 alineat (2).