Factorii obiectivi analizaţi în capitolul precedent constituie condiţiile vieţii materiale, elementul de "existenţă" a dreptului. Aceşti factori nu sunt însă suficienţi, căci în societate, spre deosebire de natură, legile obiective ale dezvoltării sociale nu se realizează prin ele însele, ci prin intermediul acţiunilor umane. Aceste acţiuni nu sunt mecanice, ci conştiente, urmărind anumite finalităţi. Oamenii folosesc legile sociale obiective într-o manieră creatoare şi utilă, contribuind astfel la dezvoltarea societăţii.
Iată de ce conştiinţa socială exercită o influenţă creatoare asupra factorilor obiectivi, de existenţă şi, în acest sens, oamenii, a căror libertate constă în înţelegerea necesităţii, îşi realizează propriul lor destin.
Deşi unitară în esenţa ei, conştiinţa socială prezintă un pluralism de compoziţie privind formele ei de manifestare. In această privinţă există o conştiinţă politică, etică, juridică, etc, după cum elementul de evaluare a realităţilor sociale este politic, etic, juridic, etc.
Factorii obiectivi - structuri sociale având valoarea unui datum - determină obiectul şi conţinutul instituţiilor juridice. Aceste elemente de infrastructură se reflectă în conştiinţa juridică într-o manieră generală. Parte componentă a conştiinţei sociale, ea cuprinde ideile, conceptele, sentimentele şi voinţa populară privind finalităţile prezente şi viitoare ale dreptului.
La rândul ei, conştiinţa juridică este constituită din mai multe elemente. Primul element rezidă în cunoaşterea realităţii; este elementul intelectual sau, după o altă terminologie, elementul reprezentativ al conştiinţei. Trebuie precizat că acest element presupune o cunoaştere istorică, întrucât depinde de dreptul si tehnica juridica.
Al doilea element intelectual este un element de evaluare a realităţii, de apreciere, de ierarhizare după o anumită scară de valori, în care factorii de evaluare personală se contopesc într-un factor general, social. Este o evaluare socială, colectivă, în strânsă corelaţie cu tendinţele şi aspiraţiile epocii. Este un element sensibil, afectiv, de mare importanţă, deoarece el stabileşte valorile care necesită o protecţie juridică.
Al treilea element determină un anumit comportament social sau o atitudine socială faţă de realităţile sociale ce au fost constatate şi evaluate; este factorul volitiv sau determinativ.
Toate aceste trei elemente sunt interdependente, fiind prezente în fiecare manifestare a conştiinţei, fie individuală, fie colectivă.
Dacă obiectul, substanţa, conţinutul material al instituţiilor juridice sunt impuse de condiţiile vieţii materiale, constituind acel datum al procesului de creare a dreptului, fizionomia, finalitatea şi eficienţa practică a acestor instituţii sunt determinate de conştiinţa socială care "construieşte"- pentru a ne servi de o expresie clasică - instituţiile juridice.
Elementul intelectual "cunoaşte" fenomenele vieţii sociale. Cunoaşterea constituie un moment esenţial în reglementarea juridică; este primul pas în domeniul activităţii legislative privită în forma sa cea mai generală.
Forma de judecată folosită în faza de cunoaştere intelectuală este aceea a judecăţii de existenţă, care are o valoare deosebită, având în vedere caracterul obiectiv al cunoaşterii. In această privinţă, cunoaşterea este generală, obiectivă, o opinio communis, parte integrantă a conştiinţei juridice a epocii. Ea constituie un punct sigur de plecare în activitatea legislativă a statului. Cunoaşterea exactă, ştiinţifică a realităţilor duce la realizarea reformelor adecvate necesităţilor epocii.
Al doilea element al conştiinţei juridice este acela de evaluare sau de apreciere. Elementele sale dobândite în temeiul funcţiei intelectuale sau de cunoaştere sunt supuse unei evaluări. Alături de judecăţile de existenţă apar acum judecăţile de valoare care stabilesc care sunt relaţiile sociale care urmează a fi reglementate şi, în consecinţă, valorile ce merită a fi ocrotite.
Sunt situaţii în care funcţia de evaluare a conştiinţei juridice trebuie să aleagă între diferite valori, interese şi finalităţi, acordând întâietate acelora pe care le consideră mai justificate. Numeroase sunt domeniile în care funcţia de evaluare şi-a spus şi îşi spune cuvântul: categoriile contractuale noi, repararea prejudiciilor materiale şi morale, răspunderea penală şi cea administrativă, prescripţia extinctivă, limitele actelor de naţionalizare, etc.
Al treilea element al conştiinţei este factorul volitiv sau determinativ; el rezidă într-un anumit comportament sau atitudine legislativă, judiciară sau doctrinară - faţă de realităţile constatate şi evaluate. într-un cuvânt, această activitate materializează trecerea de la indicativ la imperativ, de la sein la sollen, de la cunoaştere şi evaluare la norma juridică.
Alegerea soluţiilor depinde de anumite consideraţii şi factori pe care legiuitorul sau judecătorul îi va lua în consideraţie. Aceştia rezidă în structura socio-politică a societăţii, în finalităţile pe care aceasta le urmăreşte, în mijloacele juridice aflate la dispoziţia legiuitorului.
Exprimând ideile, sentimentele şi voinţa cetăţenilor, conştiinţa juridică exercită un rol decisiv în punerea în evidenţă a modalităţii reglementării juridice. Dacă substanţa regulilor este impusă de condiţiile vieţii materiale, modalitatea acestora constituie domeniul construcţiei juridice.
Cu ajutorul elementului intelectual, de cunoaştere, şi folosind judecăţile de existenţă, conştiinţa juridică exprimă nevoile realităţilor sociale; pe de altă parte, prin evaluări şi aprecieri - concretizate în judecăţile de valoare - ea precizează ce valori trebuie, cu precădere, să fie ocrotite şi reglementate.
In fine, prin elementul volitiv sau determinativ, conştiinţa juridică stabileşte un anumit comportament, legislativ, judiciar sau doctrinar, este ultima etapă a procesului de creare a normei juridice.
Acest proces, ce presupune trei etape: cunoaştere, apreciere, determinare, urmează a fi înzestrat cu o anumită tehnică, destinată să-i asigure întreaga eficienţă practică de care are nevoie. Este vorba de aşa zisele procedee tehnice, care fac ca normele să se aplice în mod eficient, adică să devină drept viu. Este ceea ce vom trata în continuare.