Conceptele sunt noţiuni care se formează printr-un proces logic care constă din colectarea notelor comune dintr-un şir de obiecte omogene. Dreptul utilizează, pe lângă conceptele comune şi unele specifice ca: responsabilitate, contract, suveranitate, etc.
Conceptele trebuiesc modelate după realităţile pozitive ale dreptului şi să se armonizeze cu ansamblul sistemului de drept în vigoare, în conformitate cu opinio communis a epocii respective.
Astfel, conceptul de personalitate cuprinde prerogativele inerente persoanei umane, adică puterile cu care aceasta este investită pentru a-şi asigura deplina dezvoltare a propriilor sale interese, a vieţii, a integrităţii corporale, individualităţii, libertăţii, demnităţii, onoarei, etc.
La rândul său, conceptul de subiect de drept urmăreşte fermitatea şi siguranţa situaţiilor juridice şi impune raporturilor de drept un titular care să-şi asume responsabilitatea şi sarcinile corespunzătoare.
Totul se grefează în jurul unei entităţi: persoana fizică (fie şi numai concepută) şi persoana juridică.
Asemenea concepte, creaţii spirituale, trec peste contingentele materiale, stabilind reguli juridice într-un regim omogen. De exemplu, conceptul de personalitate a fost extins asupra unor aşezăminte care, unind energii individuale, urmăresc satisfacerea unor interese sociale, ce nu ar fi putut fi satisfăcute prin energii individuale izolate nici într-o viaţă de om.
Cu ajutorul conceptelor, construcţiile juridice uşurează deducţia şi înlăturarea logică a regulilor juridice, potenţând valoarea lor didactică (economia de gândire).
Construcţiile pot fi folosite în aplicarea dreptului (ex. o fraudă poate fi excrocherie sau abuz de încredere), pot stabili noi norme juridice concrete în jurul aceloraşi idei şi, în fine, prin intermediul jurisprudenţei pot sistematiza activitatea creatoare a dreptului (ex. abuzul de drept). Construcţiile juridice urmăresc la rândul lor - printr-un mecanism intelectual - unirea conceptelor într-un tot coerent şi stabil.
Creaţii ale legii, doctrinei sau jurisprudenţei, construcţiile trebuie să fie omogene, coerente şi armonioase între părţile lor alcătuitoare şi conceptele pe care se bizuie. Este aşa zisul principiu al contradicţiei.
In fine, ele trebuie să corespundă intereselor practice ce constituie elementele fundamentale ale oricărui sistem de drept.