Procesul de redactare a actului normativ este o parte componentă a procesului de creare a dreptului. In cadrul acestui proces operaţiunea de elaborare a actului normativ este consecutivă demersului de stabilire a conceptelor juridice şi, mai ales, a regulilor de drept. In această fază este necesar a fi găsite cuvântul şi formula conceptelor care să facă posibilă exprimarea regulilor de drept. Cuvântul şi formula de combinare a cuvintelor formează instrumentele necesare pentru comunicarea noţiunilor, normelor şi raţionamentelor juridice. In aceste condiţii, o deosebită importanţă pentru Legistica formală o prezintă limbajul juridic. Profesorul J.L.Bergel îşi pune problema dacă există un limbaj specific dreptului, respectiv un mod special de exprimare a gândirii şi a realităţii juridice, care se abate de la vorbirea curentă şi care împrumută elemente exterioare acesteia. Răspunsul la această întrebare este pozitiv, el punând în evidenţă existenţa unei terminologii juridice, a unui vocabular juridic şi a altor instrumente care fac posibilă exprimarea şi comunicarea normei de drept.
- Terminologia juridică.
Prin terminologie se înţelege ansamblul cuvintelor tehnice ce aparţin ştiinţei sau artei. In domeniul dreptului, pentru a se realiza o riguroasă şi corectă exprimare a conceptelor juridice, este necesar ca fiecare concept să fie reflectat printr-un termen adecvat. In felul acesta se naşte terminologia juridică şi, o dată cu ea, semantica juridică. In virtutea terminologiei juridice şi a semanticii juridice, un cuvânt utilizat în domeniul juridic are întotdeauna o anumită semnificaţie. De regulă, cuvintele utilizate de terminologia juridică sunt preluate din vocabularul comun, dar prin încărcarea lor cu o semnificaţie juridică se diferenţiază de sensul comun şi devin elemente de sine stătătoare ale terminologiei juridice. Naşterea terminologiei juridice este astfel rezultatul unui proces de modificare a sensului comun al cuvintelor printr-o reconversie semantică juridică. Terminologia juridică este o parte componentă a vocabularului juridic.
- Vocabularul juridic
Vocabularul juridic reprezintă fondul principal de cuvinte al limbii române care este utilizat în domeniul juridic. In cadrul vocabularului juridic pot fi distinse trei componente principale:
- terminologia juridică;
- cuvinte provenite din limbajul curent;
- cuvinte provenite din alte discipline ştiinţifice.
Vocabularul juridic utilizează în mod curent o parte a fondului de cuvinte specific limbajului comun. De asemenea, juriştii apelează în zilele noastre mai des, vrând-nevrând, la cuvinte care provin din alte domenii ale ştiinţei, mai ales dacă acestea cad sub incidenţa reglementărilor juridice. Astfel, juriştii sunt chemaţi să înveţe ce înseamnă "circuite integrate", "ajutor de stat", "masterat", "management" etc.
Vocabularul juridic îndeplineşte funcţia de a răspunde unor exigenţe legate de calitatea normei juridice şi de comunicarea acesteia. Sub aspectul asigurării calităţii normei juridice, aceasta, în calitatea ei de regulă de conduită, asigurată în realizarea sa prin coerciţia statală, pentru a-şi atinge scopul trebuie să aibă anumite trăsături esenţiale, în rândul cărora intră unitatea, ordinea, precizia şi claritatea. De aceea, norma juridică trebuie exprimată în cuvinte clare şi precise, cu un sens bine determinat. Dacă norma juridică ar fi exprimată în cuvinte echivoce, insuficient definite sau neclare, ea ar deveni incertă; legiuitorul care a creat-o nu poate avea garanţia că toţi cei cărora li se adresează vor înţelege acelaşi lucru; mai mult, cei care o aplică vor fi tentaţi să-i confere sensuri proprii, ceea ce o va îndepărta de voinţa, chiar şi imperfectă, a legiuitorului. Cu alte cuvinte, atunci când se redactează norma juridică este necesar ca vocabularul juridic să fie utilizat astfel încât faptele ce urmează a fi reglementate juridic să fie traduse în limbaj juridic pentru a se putea apoi căuta soluţia juridică aplicabilă unei stări de fapt şi invers.
Importanţa vocabularului juridic trebuie subliniată şi atunci când se pune problema comunicării normei juridice. Comunicarea normei juridice este o cerinţă izvorâtă din însăşi raţiunea de a exista a normei, aceea de a fi cunoscută, respectată şi aplicată. Pe de altă parte, comunicarea este impusă de principiul nemo consetur ignorare legem, în virtutea căruia nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii în propria apărare.