Ca formă de protecţie socială, adopţia are un trecut lung şi o istorie scurtă, practicându-se încă din antichitate, (celebrele cazuri ale lui: Sargon I din Babilon, Moise din Egipt, Oedip din Grecia; mai mult în perioada Imperiului Roman, adopţia reprezentând principala cale de acces la tron: cazurile faimoase ale lui Nero, Augustus Caesar, Caligula etc.) primul sistem legislativ în acest sens a fost Codul lui Hamurabi din Babilon, dar legislaţia modernă de reglementare a adopţiei apare cu un decalaj de nici mai mult nici mai puţin de trei milenii mai târziu: în a doua jumătate a secolului XIX în SUA, apoi răspândindu-se şi în Europa.
Înainte de al Doilea Război Mondial, adopţia nu era realizată în interesul superior al copilului dar după această perioadă începe o reconsidereare a rolului copilului în societate, atenţia îndreptându-se spre protecţia copilului, odată cu apariţia Declaraţiei Drepturilor Copilului, elaborat de ONU în 1959 (Roth-Szamoskozi, 1999, p: 15-16) ce vizează faptul că toţi copii indiferente de particularităţile: rasiale, culturale, sociale etc. au dreptul la protecţie socială şi oportunităţi de dezvoltare prin îndeplinirea nevoilor de dragoste, înţelegere, atmosferă şi securitate.
Zamfir (1997, p: 9-12) remarcă, copilul ca fiind o valoare centrală în societatea românească, această perspectivă venind în întâmpinrea, clarificarea şi simplificarea procedurilor de rezolvare a situaţiei de abandon (politica de prevenire şi reducere a fenomenului de abandon, în interesul superior al copilului ia amploare după perioada comunistă, până atunci instituţiile erau principala formă de ocrotire) identificându-se posibilităţi de adopţie: naţională (în prrincipal) şi internaţională (în cazul insuficienţei primei forme). Accentul cade pe prevenirea plasării copilului in instituţii, în două direcţii (sprijin complex dat familiei care se află în situaţia de a-şi plasa copii în instituţii şi promovarea alternativelor la instituţionalizare: adopţie şi plasament familial- de urgenţă, termen scurt, mediu şi permanent).
