Necesitatea unei politici coerente privind protecţia consumatorilor este determinată de constatarea că funcţionarea corectă a pieţei este împiedicată, în mod semnificativ de eşecurile şi distorsiunile funcţionalităţii ei. Toate acestea limitează rolul şi influenţa consumatorului pe piaţă şi aceasta din cauza:
- deficitului concurenţial generat de practicile monopoliste şi contractile restrictive;
- deficitului informativ determinat de limitele impuse prevederilor legate de informarea consumatorilor;
- deficitului contractual sau de tranzacţie cauzat de poziţia slabă în cadrul negocierilor sau chiar absenţa totală a unui reprezentant al consumatorilor în cadrul unui comerţ din ce în ce mai standardizat;
- deficitului de securitate datorat circulaţiei unui număr nepermis de bunuri care produc accidente, a produselor defectuoase şi periculoase pe o piaţă fără frontiere etc.;
- deficitului accesului la justiţie şi aplicării legilor câtă vreme bariere financiare, psihologice şi culturale acţionează contra asistenţei legale şi accesului la organismele judiciare;
- deficitului de reprezentare determinat de numeroase dificultăţi privind asigurarea unei reprezentări eficiente a consumatorilor în forurile politice, economice şi juridice de luare a deciziilor la nivel local şi statal.
Sunt cauze şi eşecuri a căror prezenţă este şi mai accentuată în economiile şi/sau pieţele în tranziţie iar acestă situaţie impune necesitatea unor măsuri corective prin care să se dea posibilitatea consumatorilor să exercite un rol eficace aşa cum se întâmplă pe pieţele cu adevărat concurenţiale. Este motivul pentru care trebuie acordată prioritate consolidării instrumentelor concurenţiale şi
informaţionale: interzicerea contractelor care diminuează concurenţa liberă şi favorizează abuzurile celor cu poziţii dominante; interzicerea reclamelor înşelătoare; etichetarea produselor şi indicarea preţurilor şi tarifelor; amplificarea volumului informaţiilor referitoare la caracteristicile de siguranţă ale produselor şi serviciilor etc.
Problemele protecţiei consumatorilor se află în centrul atenţiei teoriei şi practicii economice şi juridice din toată lumea. Teoria protecţiei consumatorilor este din ce în ce mai mult studiată la nivelul diverselor comunităţi internaţionale, guvernamentale şi nonguvernamentale, împreună cu stabilirea cadrului necesar,
legislativ şi instituţional pentru asigurarea unei protecţii reale a consumatorilor.
În acest context Organizaţia Naţiunilor Unite a considerat să pună în discuţia structurilor sale problematica protecţiei consumatorilor, elaborându-se în acest sens documentul intitulat „Principiile directoare pentru protecţia consumatorilor“ prin care s-a urmărit ca guvernele tuturor ţărilor să dezvolte, să
întărească şi să menţină o politică eficientă de protecţie a consumatorilor în accord cu principiile directoare declarate.
Principiile directoare se referă, în principal, la următoarele domenii:
- siguranţa de consum, adică, produsele achiziţionate pentru consum să nu prezinte pericol pentru sănătatea consumatorilor;
- promovarea intereselor economice ale consumatorilor;
- adoptarea de standarde privind siguranţa în utilizarea bunurilor de consum;
- asigurarea condiţiilor de distribuţie pentru bunurile de consum esenţiale;
- asigurarea posibilităţilor de compensare a daunelor suferite de consumatori;
- realizarea de programe pentru educarea şi informarea consumatorilor.
Un rol important în protecţia consumatorilor îl are Organizaţia Internaţională a Uniunilor de Consumatori care sprijină organizaţiile consumatorilor din întreaga lume. Organizată ca o fundaţie nonprofit ea reprezintă interesele a peste 200 de organizaţii din toată lumea. Direcţiile de sprijin afirmate în cadrul IOCU vizează următoarele aspecte:
- promovarea colaborării între membrii săi;
- extinderea mişcării consumeriste şi sprijinirea organizaţiilor consumeriste nou create;
- reprezentarea intereselor consumatorilor în forurile internaţionale.
De altfel, „Principiile Directoare“declarate de către O.N.U. sunt rezultatul eforturilor pe plan internaţional ale acestei organizaţii.
În anul 1978 a fost creat în cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii Louvain- Neuve din Belgia, Centrul de Drept al Consumatorilor ce are ca obiectiv participarea la realizarea programelor de cercetare în domeniul dreptului consumatorilor. Încercând să impună dreptul consumatorilor între preocupările ştiinţifice ale institutelor de studiere a dreptului, Centrul de Drept al Consumatorilor pune la dispoziţia celor interesaţi documente legate de această ramură a dreptului.