Drept

a. Curtea Constitutionala 

Edificarea statului de drept a impus ample transformari si in sistemul judiciar, gasirea unor posibilitati de solutionare a conflictelor ce apar intre subiectele de drept,

fie de instantele judecatoresti care au principalele atributii in domeniu, fie de organe sau institutii ale statului carora li s-au acordat, prin legea de organizare si functionare si atributii jurisdictionale. Atributiile jurisdictionale ale acestor organe sunt date numai pentru solutionarea unor conflicte ce apar in domeniul in care acestea isi desfasoara activitatea.

Constitutia consacra Titlul V Curtii Constitutionale, fiind garantul suprematiei Constitutiei. Fundamentele legislative al organizarii Curtii Constitutionale este de esenta “justitiei constitutionale”, intrucat:

• alaturi de celelalte autoritati publice numite uneori si “puteri”, justitia constitutionala reprezinta o autoritate distincta, independenta de celelalte puteri, dar trebuie sa-si gaseasca reglementarea in legea fundamentala a tarii, scopul sau fiind garantarea suprematiei Constitutiei;
• Curtea Constitutionala este organizata si isi desfasoara activitatea numai potrivit reglementarilor Constitutiei si a legii ei de organizare, nici o alta reglementare nu-i poate fi opusa;
• atributia privind pronuntarea in legatura cu constitutionalitatea legilor exclude subordonarea acestei institutii unei alte autoritati ori unei alte legi cu exceptia celor mentionate;
• atribuirea prerogativelor sale constitutionale da autoritatea deciziilor ce le emite, decizii care potrivit prevederilor din Constitutie sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor;
• atributiile jurisdictionale ale Curtii nu se deosebesc, calitativ de cele ale instantelor judecatoresti.

In exercitarea controlului, Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa prevederea legala supusa controlului. Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si de aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei.

Curtea Constitutionala se compune din 9 judecatori care sunt alesi pentru un mandate de 9 ani, mandat care nu poate fi prelungit sau innoit, ca o garantie a independentei judecatorului fata de autoritatea care l-a numit. Din trei in trei ani Curtea Constitutionala se innoieste cu o treime din judecatorii sai.

Judecatorii ce compun Curtea Constitutionala sunt numiti: trei de Camera Deputatilor, trei de Senat si trei de Presedintele Romaniei, urmarindu-se prin numarul stability sa se asigure eficienta si operativitatea organului colegial, facilitatea adoptarii deciziilor, pastrarea echilibrului dintre autoritatile politice care ii desemneaza.

In cazul in care se constata neconstitutionalitatea legilor, inainte de promulgarea acestora, legea se trimite spre reexaminare si daca este adoptata in aceeasi forma, cu o majoritate de cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei Camere, obiectia de neconstitutionalitate este inlaturata, iar promulgarea devine obligatorie.

Decizia prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare este definitiva si obligatorie.

 b. Comisiile de arbitraj

Organizarea arbitrajului se face prin Curtea de arbitraj comercial international de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, in conditiile Regulamentului sau de organizare si functionare si potrivit Regulilor de procedura aplicabile in arbitrajul commercial ad-hoc.

Prin litigiu comercial se intelege orice litigiu derivand dintr-un contract comercial, inclusiv referitor la validitatea, interpretarea, executarea sau desfiintarea lui, ca si din alte raporturi juridice comerciale.

Litigiul comercial este intern cand decurge dintr-un contract intern si este international cand decurge dintr-un contract de comert exterior. Aceeasi distinctie se face si cu privire la raporturile juridice extracontractuale.

Fiind o exceptie de la principiul potrivit caruia infaptuirea justitiei constituie monopol de stat, arbitrajul prezinta, prin caracteristicile sale numeroase avantaje, fata de solutionarea litigiilor pe calea procedurii de drept comun.

1. Principiul confidentialitatii in procedura arbitrajului, asigura solutionarea cu discretie a neintelegerilor care por sa apara intre participanti la raporturile juridice de drept civil si in special in cauzele comerciale in care subiectii raportului juridic nu sunt interesati sa fie facute publice neintelegerile dintre ele;
2. Arbitrajul este o procedura eficienta care asigura solutionarea cu celeritate a litigiilor, fara posibilitatea partii interesate de a obstructiona solutionarea litigiului si fara sistemul greoi al cailor de atac de drept comun. Procedura arbitrara cunoaste o singura cale de atac, actiunea in anulare, pe cand in procedura de drept comun exista caile ordinare si cele extraordinare de atac, care presupun termene pentru exercitarea lor, conditii si motive ce pot fi invocate, ceea ce face ca litigiul sa fie solutionat intr-un interval mare de timp, sa treaca o perioada mai indelungata de la sesizarea instantei pana la ramanerea definitiva sau irevocabila a hotararii, pana la posibilitatea ca hotararea sa poata fi pusa in executare silita;
3. Reglementarea este dominata de principium libertatii de vointa a partilor. Aceasta fiind ingradita numai de necesitatea respectarii ordinii publice sau bunelor moravuri. Potrivit principiului enuntat, partile pot sa stabileasca prin conventie arbitrala sau prin act scris, fie direct de comun acord, fie prin referire la o anumita reglementare avand ca obiect arbitrajul.

Arbitrajul se organizeaza si se desfasoara, in conformitate cu conventia arbitrala care se incheie, sub sanctiunea nulitatii, in scris. Conventia arbitrala se incheie sub forma:

1. unei clause compromisorii inscrisa in contract-prin care partile convin ca litigiile ce se vor naste din contractul in care sunt interesate sau in legatura cu acesta sa fie solutionate pe calea arbitrajului, validitatea clauzei copromisorii fiind independenta de valabilitatea contractului in care a fost inscrisa;
2. unui compromis-prin care partile convin ca un litigiu ivit intre ele sa fie solutionat pe calea arbitrajului aratandu-se, sub sanctiunea nulitatii, obictul litigiului si numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.

Principalul efect al conventiei arbitrale il constituie excluderea competentei instantelor judecatoresti pentru litigiul care face obiectul conventiei. Daca partile aflate in proces au incheiat o conventie arbitrala, pe care una dintre ele o invoca in fata instantei de judecata, instanta respectiva isi verifica competenta si va retine spre solutionare litigiul daca:

1. paratul si-a formulat apararile in fond, fara nicio rezerva intemeiata pe conventia arbitrala;
2. conventia arbitrala este lovita de nulitate sau este inoperanta;
3. tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauza vadit imputabile paratului in arbitral.

In celelalte cazuri, instanta judecatoreasca, la cererea uneia dintre parti se va declara necompetenta daca va constata ca exista conventie arbitrala. In cazul in care apare conflict de competenta, intre o instanta judecatoreasca si un tribunal arbitral, acesta se solutioneaza de instanta ierarhic superioara instantei inaintea careia s-a ivit conflictul.

Prin conventie arbitrala referitoare la un arbitraj comercial international, partile pot stabili ca locul arbitrajului sa fie in Romania sau in alta tara. Un litigiu arbitral care se desfasoara in Romania este international daca s-a nascut dintr-un raport juridic de drept privat cu element de extranietate.