Sistemul politic internaţional conceput ca sistem de state suverane îşi are originea în Pacea de la Westfalia şi s-a format ca un sistem european sau, mai precis, ca un sistem occidental. Prin expansiunea colonială a Occidentului, el evoluează ca sistem al „lumii cunoscute” sau „descoperite”, mai apoi ca sistem global, şi devine relativ matur, odată cu încheierea procesului de decolonizare, proces care a început imediat după cel de-al doilea Război Mondial şi s-a încheiat în ansamblu, în anii ’70. ONU este astăzi expresia sistemului politic internaţional universal, în sensul în care organizaţia universală este garantul principiilor politice împărtăşite de toate statele lumii: acceptarea universală a suveranităţii, a egalităţii juridice şi a DI.
Din secolul al XVII-lea coerenţa este asigurată de prezenţa subiectelor egale, adică a subiectelor dotate cu o capacitate uniformă – egalitatea juridică - care, în plus, posedau şi o egalitate de facto, în termeni de capacităţi. Sistemul politic descentralizat nu avea nevoie de un sistem juridic care să susţină ordinea de facto. Diferendele politice se tranşau pe teatrul de război. În relaţiile internaţionale în care erau implicate interesele fundamentele (vitale) prevala dreptul puterii, în chestiunile aflate la limita „interesului naţional” – dreptul reciprocităţii.
În ciuda relativei sale centralizări, astăzi sistemul internaţional poate fi caracterizat în continuare ca un sistem anarchic. În esenţă, nivelul de centralizare juridică atins actualmente în sistem este:
- a) condiţionat de dubla calitate a statelor de producători şi destinatari ai
normelor juridice internaţionale;
- b) guvernat de o nouă abordare a conceptului de suveranitate:
suveranitatea divizibilă (anumite prerogative suverane sînt exercitate în comun cu alte subiecte primare de DI) şi suveranitatea relativă;
- c) constituit sau instituit secvenţial (iar nu global), în sensul centralizării unor materii internaţionale, cu alte cuvinte, numai o parte dintre principiile politice afirmate s-au putut transforma în principii juridice şi doar în anumite domenii ale relaţiilor internaţionale.
Acest sistem, spre deosebire de sistemul european de după Pacea de la Westfalia, este un sistem global, pentru că acoperă întreg teritoriul de uscat şi de apă al lumii.