În afara numelui generic tratat, acordurile scrise se prezintă sub diverşi alţi termeni: Convenţie, Act general, Acord, Declaraţie, Protocol, Schimb de note, Modus vivendi, Memorandum, Pact, Cartă sau Statut.
Numele sub care se prezintă nu schimbă natura juridică a tratatului; el poate pune în lumină unul sau mai multe aspecte particulare ale conţinutului său.
Denumirea de „tratat” pune în lumină caracterul politic al actului. Termenul „convenţie” este utilizat pentru actele care reglementează zone de interes comun, situate în afara politicului. Atunci când acordul vrea să pună în lumină principii politice sau de drept intenaţional el se poate numi „declaraţie”, un nume acceptat ca fiind solemn. Termenul „act final” indică faptul că tratatul este rezultatul unui congres sau al unei conferinţe internaţionale. Sintagma „Modus vivendi” indică natura provizorie a acordului, iar termeni cum sunt „pact”, „cartă” sau „statut”, indică tratate care sunt acte constitutive ale unor organizaţii internaţionale.