Literatura juridică de specialitate face distincţia după o serie de criterii, astfel:
- Din punct de vedere formal, se disting următoarele:
- a) După calitatea părţilor: tratate încheiate între state; tratate încheiate între state şi organizaţii internaţionale; tratate încheiate între organizaţii internaţionale;
- b) După numărul părţilor: tratate bilaterale şi tratate multilaterale sau colective;
- c) După câmpul spaţial de aplicare: tratate locale, tratate regionale şi tratate universale;
- d) După nivelul de solidaritate pe care îl declară părţile: tratate deschise şi tratate închise;
- e) După procedura de formare: tratate solemne şi acorduri în formă simplificată (executive agreement).
- Din punct de vedere material, adică după domeniul de acţiune al normelor primare stipulate în tratate, distingem, într-o serie deschisă:
- a) Tratate politice (de alianţă, de cesiuni teritoriale, de non-agresiune, ş.a.);
- b) Tratate comerciale (acorduri speciale sau generale de tarife şi comerţ, de liber schimb, etc.)
- c) Tratate consulare;
- d) Tratate de arbitraj şi de reglementare judiciară a diferendelor;
- e) Tratate de cooperare administrativă, etc.
- După modul în care îşi produc efectele în timp, distingem două categorii de tratate:
- a) Tratate tranzitorii, care îşi epuizează obiectul prin însăşi faptul stipulării lor (recunoaşterea unei situaţii juridice sau renunţarea la un drept) sau prin actul de executare (este cazul unui tratat de cesiune);
- b) Tratate permanente (tratate de pace, tratate institutive ale unor organizaţii internaţionale, etc.).
- După natura şi intensitatea juridică (normativă) a angajamentelor asumate de părţi se pot pune în evidenţă trei categorii de tratate:
- a) Tratate care crează situaţii obiective - aceste tratate se impun tuturor,
depăşesc relativitatea de principiu a tratatelor, caracterul lor general de res inter alios acta. Un exemplu îl reprezintă tratatele prin care se constituie zone demilitarizate; sau, un tratat institutiv al unei organizaţii universale, cum este Carta ONU, tratat care a creat, conform opiniei Curţii, exprimată în Avizul consultativ din 11 aprilie 1949, o personalitate obiectivă a organizaţiei, adică o personalitate juridică opozabilă erga omnes.
- b) Tratatele institutive ale organizaţiilor internaţionale - sunt acte care prin conţinutul lor evocă constituţiile statale deoarece cuprind un ansamblu complet de norme de recunoaştere, de modificare şi de jurisdicţie care reglementează compoziţia organelor, competenţele etc.
- c) Tratate-cadru - această specie este rezultatul unor practici recente, de
exemplu, în materia DI al mediului sau în materia protecţiei minorităţilor. Ele conţin simple directive în materie care urmează să conducă, mai tîrziu sau eventual, la norme juridice de aplicabilitate directă.
