În afara statului unitar (forma cea mai răspandită) sunt considerate subiecte primare anumite tipuri de asocieri de state. Termenul de „uniuni” trebuie înteles în sensul de asociere de tip federal.
1) Uniunile personale şi uniunile reale - sunt forme de asociere istorică. Prima s-a caracterizat prin comunitatea accidentală şi temporară a unui şef de stat. Este o uniune de facto, irelevantă în plan internaţional, deoarece validitatea ei se bazează exclusiv pe dreptul intern al statelor care au pe o perioadă determinată acelaşi şef de stat.
Cea de-a doua presupune o organizare politică paralelă a două sau mai multe state care rezultă dintr-un acord internaţional. În general, uniunea reală se bazează pe uniunea teritorială, pe un act juridic explicit şi presupune existenţa unor organe comune.
2) Confederaţia şi statul federal - sunt două forme statale prezente în societatea internaţională. Confederaţia este o asociere care se bazează pe un tratat internaţional, care este pactul confederal. Prin pactul confederal se repartizează în sarcina confederaţiei un set limitat de competenţe confederative. Suveranitatea statală a entităţilor confederate subzistă, însă ea este diminuata. Prin divizare se crează o personalitate internaţională limitată a confederaţiei la materiile (competenţele) exercitate în comun.
Acest tip de centralizare a fost acompaniat de aşa-numitul drept de executare federală, sau drept executiv federal, o competenţă în baza căreia organul comun declanşează sancţiuni colective (în general militare), asupra statului membru care îşi încalcă obligaţiile asumate prin pactul federal. Centralizările internaţionale de tip integrativ, prin care statele suverane transferă competenţe unei Organizaţii Internaţionale, pe care aceasta le exercită autonom, sunt centralizări de tip confederativ. În cazul celor mai cunoscute asocieri de tip federal (S.U.A., Elveţia) forma confederală a anticipat statul federal.
Sub numele de state, statul federal cuprinde entităţi care sunt, în general, lipsite de calitatea de subiecte de DI. Gruparea lor este fondată pe o constituţie, act de drept intern. Ele pot exercita competenţe internaţionale reziduale (aşa cum o fac, de exemplu, landurile germane), atunci când relaţiile lor internaţionale se limitează la categoria competenţelor „nefederalizate”, aşa cum rezultă ele din constituţiilefederale.