Pin It

Conform unui principiu bine stabilit în dreptul cutumiar, statul dispare ca subiect de DI o dată cu pierderea teritoriului său. Populaţia statelor moderne este o populaţie sedentară, stabilă în interiorul frontierelor care delimitează teritoriul de stat. Teritoriul de stat este o noţiune juridică şi nu una geografică. Reprezintă o unitate juridică, deoarece geografic poate cuprinde o multitudine de fracţiuni care nu sunt regasite în acelaşi loc. Ca noţiune juridică, teritoriul de stat reprezintă sfera de competenţă spaţială a statului, porţiunea din suprafaţa terestră în care sistemul de norme juridice naţional este valid şi executoriu.

Teritoriul de stat cuprinde: spaţiul terestru (inclusiv apele interioare), spaţiul aerian şi marea teritorială.

Teritoriul stat este separat de teritoriile altor state şi de spaţiile care nu fac obiectul suveranităţii statale, prin frontierele de stat. În funcţie de natura spaţiului delimitat, există frontiere terestre, maritime şi aeriene.

Trasarea unei frontiere de stat terestre presupune două faze distincte:

  1. a) Delimitarea frontierei (descrierea punctelor geografice prin care trece linia de frontieră)
  2. b) Demarcarea (jalonarea în teren a unor semne ale liniei de frontieră).

Linia de delimitare poate fi determinată conform trei criterii:

  1. a) Astronomice (cazul frontierei dintre cele două state coreene);
  2. b) Politice (cazul delimitării noilor state independente pe liniile fostelor circumscripţii coloniale);
  3. c) Istorice (cazul frontierelor fixate printr-un tratat anterior).

Modul de dobândire a teritoriului este o temă pe care doctrina clasică a tratat-o în amănunt, însă astăzi, în doctrina contemporană, apare ca un aspect marginal. Există o justificare, faptul că în prezent nu mai există teritorii terestre nesupuse suveranităţii unui stat. Doctrina clasică împarte modurile de dobândire ale titlului teritorial în dobândire cu titlu originar şi dobândire cu titlu derivat. În prima categorie intră ocupaţia, secesiunea şi decizia politică (sau titlul pontifical). În cea de-a doua categorie, cesiunea şi achizitia.