Cea mai mare parte din doctrină exclude retorsiunea din categoria sancţiunilor pentru că retorsiunea constă în reacţia la acţiunea inamicală, ilicită sau licită, a unui stat printr-un act inamical care este însă, per se, un act licit; de exemplu, declararea unui diplomat persona non grata. Ca reacţie descentralizată, prin acte licite internaţionale, retorsiunea nu ar trebui să intereseze DI. Dacă însă considerăm conceptul de sancţiune într-un sens larg, atunci retorsiunea, care aduce incontestabil atingere sau prejudiciază interesele unui stat, rămâne o sancţiune.