CIJ a fost instituită ca organ principal al ONU, Statutul ei face parte integrantă din Cartă, iar membrii ONU au acces în mod automat la jurisdicţie. Accesul este admis, în anumite condiţii, şi statelor care nu sunt membre ale organizaţiei.
Concepţia care a stat la baza alegerii celor 15 judecători (cu mandate fixate la 9 ani, însă reeligibili) a fost una „universalistă”. Conform art. 9 din Statut, judecătorii aleşi „trebuie să asigure în ansamblu, reprezentarea marilor forme de civilizaţie şi principalele sisteme juridice ale lumii”. În practică s-a extins cunoscuta regulă a repartizării geografice echitabile.
Deşi mandatele judecătorilor sunt de 9 ani, la constituirea Curţii s-au atribuit cite cinci mandate de 3, 6, şi 9 ani, pentru a permite reînnoirea unei treimi dintre judecători la intervale de trei ani. S-a considerat că acest sistem conciliază două scopuri deopotrivă dezirabile: reînnoirea Curţii şi continuitatea jurisprudenţei. Alegerea judecătorilor este de competenţa Adunării Generale şi Consiliului de Securitate şi are forma unei codecizii, deoarece fiecare judecător trebuie să obţină o majoritate absolută în fiecare dintre cele două organe.
Judecătorii au statutul funcţionarilor internaţionali (posedă imunităţi diplomatice). Curtea îşi numeşte preşedintele pentru un mandat de trei ani, de asemenea grefierul şi ceilalţi funcţionari. Rolul preşedintelui este important mai ales atunci când se ajunge la balotaj, deoarece în această situaţie votul său este decisiv. În afara judecătorilor permanenţi, în cadrul Curţii pot funcţiona, în anumite circumstanţe speciale, şi judecători ad-hoc.
Judecătorul ad-hoc este un judecător naţional a cărui misiune încetează la finalizarea diferendului pentru judecarea căruia a fost desemnat.
Competenta Curtii se refera la:
- a) interpretarea unui tratat;
- b) orice chestiune de DI;
- c) existenţa oricărui fapt care, dacă ar fi stabilit, ar constitui o violare a unei
obligaţii internaţionale;
- d) natura sau întinderea reparaţiilor datorate pentru încălcarea unui angajament internaţional.
Procedura în faţa Curţii cuprinde:
- a) o fază scrisă (realizată printr-un schimb de înscrisuri care expun tezele părţilor: memoriu, contra-memoriu, replică etc);
- b) o fază orală (cuprinde expuneri orale ale agenţilor, în ordinea alfabetică a statelor, urmate de replici).
În principiu, procedura scrisă este confidenţială. Confidenţialitatea acoperă toate actele de procedură. Nici statele terţe şi nici publicul nu au un drept sa cunoască aceste acte. În schimb, procedura orală este o procedură publică care se poate prelungi mai multe luni. În orice moment al desfăşurării procesului, CIJ poate indica măsuri conservatorii, în cadrul unei proceduri contradictorii separate de fondul cauzei, la cererea unei părţi sau din oficiu. Se pot invoca exceptii in fata Curtii. Respingerea excepţiilor aduce cauza în judecata de fond. Ca şi în procedurile din sistemele de drept intern excepţiile se clasifică în excepţii de competenţă şi excepţii de inadmisibilitate. Curtea are si o functie consultativa, funcţie care este o funcţie în cadrul sistemului ONU şi care apare la cerea unor organe determinate ale ONU de a emite opinii asupra unor chestiuni juridice.