Drept

X.1. FONDURILE STRUCTURALE

Este insuficient a crea doar o zonă liberă de comerţ în Europa. Nici o zonă economică nu poate fi construită pe un teritoriu care cuprinde regiuni dezvoltate şi regiuni în declin. Realizarea unei Europe fără frontiere este condiţionată, între altele, de punerea în aplicare a politicilor regionale, a căror componentă esenţială o reprezintă politicile structurale.

Fondurile structurale ale UE sunt gestionate de către Comisia Europeană şi au ca destinaţie finanţarea măsurilor de ajutor structural la nivel comunitar, în scopul promovării regiunilor cu întârzieri în dezvoltare, reconversia zonelor afectate de declin industrial, combaterea şomajului de lungă durată, inserţia profesională a tinerilor sau promovarea dezvoltării rurale. Fondurile structurale sunt formate din: Fondul European de Orientare şi Garanţie Agricolă (FEOGA) -(componenţa « Orientare), Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER), Fondul Social European (FSE) şi Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP). La acestea se adaugă Fondul de Coeziune, creat în 1993. Fondurile structurale reprezinta, la nivelul anului 2000, 37% din bugetul de aproape 90 miliarde Euro/an al Uniunii Europene, iar pentru perioada 2000-2006, a fost alocată o suma totală de 286 miliarde Euro.

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER)

FEDER este destinat reducerii dezechilibrelor între diferitele regiuni ale UE şi a fost creat în 1975. Fiind cel mai important fond structural în termeni de resurse. FEDER acordă ajutoare financiare zonelor defavorizate, fiind astfel un important instrument de corecţie a dezechilibrelor regionale. Principiile alocării acestui fond sunt: concentrarea pe obiective şi regiuni (pentru maximizarea efectelor), parteneriatul între Comisia Europeană, statele membre UE şi autorităţile locale şi regionale (pentru planificarea şi punerea în practică a intervenţiei structurale), programarea intervenţiei şi adiţionalitatea contribuţiei comunitare (care nu trebuie să se substituie celei naţionale).

Fondul European de Orientare si Garanţie Agricola (FEOGA)

FEOGA este instrumentul de finanţare a Politicii agricole comune a UE (PAC). Misiunea sa este aceea de a susţine Piaţa produselor agricole şi de a promova restructurarea agriculturii comunitare. FEOGA are două secţiuni: secţiunea « Orientare »care contribuie prin subvenţii la raţionalizarea, modemizarea şi ameliorarea structurilor din sectorul agricol, fiind parte a fondurilor structurale, în timp ce secţiunea « Garanţie », care are şi ponderea cea mai însemnată, finanţează măsuri de susţinere a preţurilor şi de restituţii la export ce garantează agricultorilor stabilitatea preţurilor, cu alte cuvinte subvenţionează agricultura comunitară. La nivelul anului 2000,  suma  totală  alocată  din   bugetul  comunitar sectorului  agricol reprezinta 45%,  ceea  ce  în termeni absoluţi înseamnă 40  miliarde Euro/an.

Fondul European de Investiţii

Creat în iunie 1994, în urma unei decizii a Consiliului European de la Edinburg, din decembrie 1992, acest fond este o iniţiativă menită să reducă şomajul şi să relanseze creşterea economică în ţările UE. Este gestionat de către Comisia Europeană, dispune de un capital de doua miliarde Euro şi acţionează pentru încurajarea dezvoltării reţelelor transeuropene şi a întreprinderilor mici şi mijlocii prin garantarea unor împrumuturi pe care acestea le contractează.

Fondul Social European (FSE)

Creat în anul 1960, FSE este principalul instrument al politicii sociale a Uniunii Europene. Prin intermediul său se acordă susţinere financiară acţiunilor de formare şi reconversie profesională ca şi celor vizând crearea de noi locuri de muncă. Aproape 75% din intervenţiile acestui fond se fac pentru reducerea şomajului în rândul tinerilor, accentul fiind pus astăzi pe ameliorarea funcţionarii pieţei forţei de muncă, pe reinserţia socială a şomerilor, promovarea egalităţii de şanse şi adaptarea muncitorilor la mutaţiile industriale şi evoluţia sistemului de producţie.

Fondul pentru Pescuit (Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului-IFOP)

Creat în 1993 şi devenit operaţional în 1994, IFOP reuneşte toate instrumentele financiare acordate sectorului piscicol, pescuitul fiind o activitate importantă în multe din ţările membre ale UE. IFOP intervine în toate regiunile de coastă având drept obiecţiv creşterea competitivităţii întreprinderilor piscicole şi promovarea în echilibru durabil între resurse şi capacitatea de exploatare a acestui sector al economiei comunitare.

Complementar faţă de fondurile structurale, în ţările cu PIB sub 90% din media UE este folosit Fondul de Coeziune. Acesta a fost iniţiat de Tratatul de la Maastricht pentru a finanţa proiectele din domeniul mediului încojurător şi al reţelelor transeuropene de transporturi şi telecomunicaţii. Fondul de coeziune sprijină astfel ţările cele mai sărace din UE pentru a face faţă exigenţelor impuse de integrarea în piaţa internă şi în viaţa comunitară.

Fondurile europene provin din taxele de import pe produse agricole, taxe vamale, TVA şi din contribuţia procentuală a fiecărui stat membru în funcţie de PNB.

La acestea se adaugă împrumuturile acordate de Banca Europeană de Investiţii (BEI) s-au Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). Conform principiului adiţionalităţii, fonduri ale statului, ale regiunii sau ale investitorilor particulari vin în completarea fondurilor europene.

Trei principii

Pentru succesul programelor, numai banii nu sunt suficienţi. Trebuie să li se adauge idei constructive şi o atentă implementare. Activitatea UE de ajutorare a regiunilor are la bază trei principii care să-i asigure eficienţa.

1. Implicarea activă a tuturor factorilor regionali, naţionali şi comunitari (parteneriatul).
2. Delegarea deciziilor către acel nivel – local, regional, naţional sau comunitar – care să asigure maximă eficienţă şi responsabilitate (subsidiaritatea);
3. Angajamentul formal ca fondurile Uniunii să fie folosite în completarea, iar nu în locul celor naţionale (adiţionalitatea).

Conjunctura macroeconomică joacă un rol important în folosirea cu succes a fondurilor structurale. Se poate observa că golurile între diferitele niveluri de dezvoltare tind a se îngusta în timpul perioadelor de creştere economică puternică, sau tind a se adânci în timpul perioadelor de stagnare sau de recesiune.

În mod clar, cele mai importante şi de durată efecte trebuie să se situeze de partea ajutoarelor alocate în zonele mai slab dezvoltate, stabilind condiţii pentru o producţie competitivă. Aceasta ar atrage investiţii în infrastructură şi în pregătirea forţei de muncă, considerente care prin natura lor ar genera o creştere economică pe termen lung.

X.2. ALTE INSTRUMENTE FINANCIARE ACCESIBILE PENTRU DEZVOLTAREA REGIONALĂ :

• împrumuturi sau garanţii fiscale acordate de Banca Europeană de Investiţii (BEI) ca sprijin financiar pentru ţările în tranziţie, în special pentru proiecte de infrastructură, care pot fi combinate cu alocaţii de la alte fonduri.
• alte instrumente financiare comunitare menite să acorde anumite facilităţi pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;
• alte instrumente financiare care se alocă programelor de dezvoltare integrată.

România,ca stat membru al Uniunii Europeane de  la data de 1 ianuarie 2007, prin autorităţile statului, va avea de cheltuit 9 milioane de euro, în fiecare zi, timp de doi ani. (Declaraţia aparţine şefului delegaţiei Comisiei Europene, Jonathan Scheele.)

În următorii ani României i-au fost alocate 28 de miliarde de euro, ca fonduri structurale şi de coeziune, bani ce trebuie cheltuiţi până în anul 2015. La aceşti bani se mai pot adăuga alte 20 de miliarde de euro, reprezentând alte tipuri de finanţări europene.

În cazul în care Guvernul va crea un mediu legislativ propice, responsabilitatea derulării de proiecte cu finanţare europeană va reveni autorităţilor locale şi societăţii civile.

Aspectul cel mai important îl reprezintă crearea unor proiecte eligibile, făcute cu multă responsabilitate la care trebuie să participe "prin cofinanţare şi băncile romaneneşti".

X.3. PROGRAMELE PHARE ŞI SAPARD

Statele candidate la Uniunea Europeană beneficiază de o asistenţă financiară substanţială, care sprijină eforturile lor în pregătirea pentru aderare. Asistenţa UE este acordată în principal prin intermediul a trei instrumente financiare: Phare, Ispa şi Sapard. În afară de acestea, mai multe programe comunitare sunt deschise pentru aceste state.

Phare (Poland Hungary Aid for Reconstruction of the Economy - Polonia Ungaria Ajutor pentru Reconstrucţia Economiei) are trei obiective principale:

1. consolidarea administrateţiei publice şi a instituţiilor din statele candidate pentru ca acestea să poată funcţiona eficient în cadrul Uniunii (dezvoltare instituţională);
2. sprijinirea statelor candidate în efortul investiţional de aliniere a activităţilor industriale şi a infrastructurii la standardele UE (investiţii pentru sprijinirea aplicării legislaţiei comunitare);
3. promovarea coeziunii economice şi sociale (investiţii în sectoare cheie pentru dezvoltarea regională).

Ispa (Instrument for Structural Policies for Pre-Accession - Instrumentul pentru Politici Structurale de Pre-Aderare) finanţează în perioada 2000-2006 proiecte de infrastructure în domeniul transporturilor şi al protecţiei mediului.

Obiectivele Ispa sunt:

• sprijinirea ţărilor beneficiare în vederea alinierii standardelor lor de mediu la cele ale Uniunii Europene;
• extinderea şi conectarea reţelelor de transport ale statelor beneficiare la cele trans-europene;
• familiarizarea ţărilor beneficiare cu politicile şi procedurile aplicate Fondurilor Structurale şi de Coeziune ale Uniunii Europene.

În cadrul programelor Phare şi Ispa desfăşurarea licitaţiilor şi acordarea contractelor se face conform Ghidului Practic pentru Proceduri Contractuale aplicat contractelor finanţate din bugetul general al Uniunii Europene în contextul acţiunilor externe (PRAG), Ele sunt derulate în sistemul de implementare descentralizată (SID), ceea ce înseamnă că autorităţile româneşti sunt responsabile cu punerea în aplicare a programelor. Comisia exercită însă un control preventiv până la semnarea contractelor, ea fiind în ultimă instanţă responsabilă în faţa Statelor Membre cu privire la modul în care banii sunt cheltuiţi.

Derularea licitaţiilor presupune următoarele etape:

             Publicarea anunţului de licitaţie;Pentru a asigura o cât mai largă participare la licitaţii şi pentru transparenţă, anunţurile de licitaţie în cadrul programelor Phare şi Ispa se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (pentru licitaţiile la nivel internaţional) şi în ţara beneficiară (pentru ambele tipuri de licitaţii - naţionale şi internaţionale). De asemenea, pe site-ul Oficiului EuropeAid din cadrul Comisiei Europene se publică anunţurile de licitaţii internaţionale şi, în cazuri specifice, pentru cele naţionale.

Anunţul precizează Autoritatea Contractantă, scopul licitaţiei, termenul limită de depunere a ofertelor şi adresa de unde poate fi obţinut dosarul de licitaţie.

             Elaborarea dosarului de licitaţie;Dosarul de licitaţie conţine informaţii asupra scopului licitaţiei de proiecte, regulile privind eligibilitatea solicitanţilor, proiectelor şi costurilor, precum şi criteriile de evaluare, menţiuni cu privire la documentele ce trebuie anexate, informaţii asupra procesului de evaluare (calendarul provizoriu al evaluării), condiţiile contractuale aplicate celor care vor câştiga licitaţia.

             Depunerea ofertelor;Ofertele trebuie depuse în conformitate cu cerinţele din dosarul de licitaţie, la sediul Autorităţii Contractante, nu mai târziu decât data şi ora precizate în anunţul de licitaţie sau în invitaţia de participare la licitaţie.

             Evaluarea proiectelor;Ofertele sunt evaluate de un Comitet de Evaluare numit de Autoritatea Contractantă şi aprobat de Delegaţia Comisiei Europene în România. Comitetul de evaluare cuprinde un preşedinte (fără drept de vot), un Secretar (fără drept de vot), un număr impar de membri cu drept de vot (minim trei) şi eventual observatori (fără drept de vot). Membrii cu drept de vot trebuie să aibă cunoştinţele tehnice necesare pentru a realiza evaluarea.

Tipuri de contracte folosite în proiectele Phare

Există patru tipuri de contracte folosite în implementarea programelor Phare:

Contracte de servicii;Contractele de servicii sunt contracte care oferă asistenţă tehnică, studii, know-how, instruire, etc. Noţiunea de "furnizor de servicii" se referă la orice persoană fizică sau juridică care oferă servicii.

Contracte de furnizare de bunuri;Contractele de furnizare de bunuri implică proiectarea, producerea, livrarea, asamblarea şi comandarea de bunuri, pe lângă alte activităţi specificate în contract, spre exemplu servicii de întreţinere, reparaţii, instalare, instruire, precum şi servicii post-vânzare. "Furnizorul" poate fi orice persoană fizică sau juridică care furnizează bunuri.

             Contracte de lucrări;Contractele de lucrări finanţează lucrări de inginerie (infrastructură, construcţii etc). «Contractantul" poate fi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară aceste lucrări.

Granturi (ajutoare financiare nerambursabile);Ajutorul financiar nerambursabil este o plată de natură necomercială efectuată de Agenţia de Implementare către un anume beneficiar, în vederea realizării unor obiective compatibile cu politicile Uniunii Europene. Ajutorul financiar nerambursabil se acordă în baza unui proiect propus de solicitant (potenţial beneficiar).

Sapard (Special Pre-Accession Programme for Agriculture si Rural Development - Programul Special de Pre-aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală) sprijină ţările candidate în abordarea reformei structurale din sectorul agricol şi din alte domenii legate de dezvoltarea rurală, precum şi în implementarea acquis-ului comunitar referitor la Politica Agricolă Comună.

Romania a identificat patru domenii prioritare care să fie finanţate în cadrul acestui program:

• Imbunătăţirea activităţilor de prelucrare şi comercializare a produselor agricole şi piscicole;
• Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale;
• Dezvoltarea economiei rurale;
• Dezvoltarea resurselor umane.

Fondurile alocate anual pentru România prin intermediul acestui program au fost de 182 milioane Euro.

Pentru atingerea obiectivelor mai sus menţionate, fiecare stat inclus în programul Sapard a adoptat un Plan Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (PNADR) în conformitate cu principiile utilizate de către statele membre. Conţinutul fiecărui program reflectă priorităţile fiecărei autorităţi naţionale în funcţie de circumstanţe şi probleme specifice, dar în limitele stabilite prin Regulamentul Sapard.

Conform Regulamentului Sapard, Planul poate include măsuri privind următoarele aspecte:

• investiţii în exploataţii agricole:
• îmbunătăţirea procesului de producţie şi comercializare a produselor agricole şi piscicole;
• îmbunătăţirea calităţii şi a standardelor privind sănătatea produselor de origine vegetală şi animală;
  metode de producţie care au în vedere protejarea mediului înconjurător şi conservarea peisajului natural;
• dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice;
• crearea de grupuri de producători agricoli; Conform reglementării europene, este vorba de grupuri de producători agricoli care organizează în comun activităţi de servicii şi comercializare a produselor agricole.
• crearea de servicii de asistenţă şi de management al fermei;
• renovarea şi dezvoltarea satelor, protejarea şi conservarea moştenirii rurale;
• îmbunătăţirea calităţii terenurilor şi reparcelare;
• crearea şi actualizarea registrelor funciare;
• managementul resurselor de apă;

Programele comunitare reprezintă un set de programe adoptate de către Uniunea Europeană, pentru o perioadă de mai mulţi ani, pentru a promova cooperarea între Statele Membre în diferite domenii specifice legate de politicile Uniunii. Destinate, în principiu, exclusiv Statelor Membre, aceste programe au fost deschise treptat participării ţărilor candidate în scopul de a sprijini pregătirea acestora pentru aderare.

Fiecare ţară trebuie să contribuie din resursele proprii la bugetul general al fiecărui program la care participă. Finanţarea pe care aceasta o primeşte în cadrul acestor programe depinde de calitatea propunerilor de proiecte depuse de proprii solicitanţi, care intră în concurenţă cu proiecte provenind din toate ţările participante la program.

Romania participă la o serie de programe comunitare, precum Programul Cadru 6 (pentru cercetare şi dezvoltare), Leonardo da Vinci, Socrates şi Tineret/Youth (în domeniul educaţiei şi pregătirii profesionale), Egalitatea de gen, Combaterea Excluderii Sociale şi Combaterea discriminării (în sectorul social), etc.

România participă şi beneficiază, de asemenea, şi de asistenţa prin intermediul mai multor programe Phare multi-ţară şi orizontale, precum TAIEX (Biroul de Asistenţă Tehnică pentru Schimbul de Informal), Facilitatea de Finanţe a Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, SIGMA (Sprijin pentru Îmbunătăţirea Guvenării şi a Managementului Public), Programul privind Securitatea Nucleară şi Programul Phare pentru micro-proiecte.