Scopul: a)Poate că formula cea mai concisă prin care putem defini rolul şi scopul statului este că acesta apără interesul general85 al tuturor cetăţenilor şi al fiecăruia în parte. "Sentimentul de sine al indivizilor constituie realitatea statului, şi tăria lui stă în identitatea acelor două laturi"87. "Scopul statului este fericirea cetăţenilor"88, deoarece "statul este condiţia exclusivă a atingerii scopului şi binelui particular"89. Dacă cetăţenilor nu le merge bine, dacă scopul lor subiectiv nu este satisfăcut, dacă ei nu găsesc că mijlocirea acestei satisfacţii constituie statul însuşi "atunci statul stă pe picioare slabe". Individul, potrivit îndatoririlor sale ca supus al statului, găseşte ca cetăţean "apărarea persoanei şi a proprietăţii sale, consideraţia binelui său particular şi satisfacerea esenţei sale substanţiale, conştiinţa şi mândira de a fi membru al acestui întreg"90. în îndeplinirea îndatoririlor - ca realizări şi îndeletniciri în serviciul statului - individul îşi află "conservarea şi subzistenţa sa".b).în analizele efectuate de Immanuel Kant şi Rene Casin, se subliniază că scopul principal al organizaţiei politice statale îl constitie "apărarea drepturilor inalienabile ale omului". Kant lega acest obiectiv de morală şi îl explica prin morală, iar Casin îl lega de "interesul civic general". De altfel, mai mulţi autori se opresc - în analiza efectuată cu privire la obiectivele urmărite în activitatea statală - asupra relaţiei acesteia cu societatea civilă, subliniind că: ambele au ca obiectiv organizarea raporturilor sociale, statul prin mijloace juridice, societatea civilă prin educaţie civică, deci, prin mijloace nejuridice; statul acţionează ca o forţă exterioară într-o relaţie necesară cu societatea civilă, care vizează procese, dezvoltări interioare; societatea civilă - ca un seismograf sensibil - este chemată să dezvăluie din interior ce se cuvine a fi corectat în raporturile juridice statale şi să stimuleze elementele pozitive.Immanuel Kant atrage atenţia asupra faptului că nu toţi cei ce sunt egali sub legile publice existente "trebuie consideraţi egali în ceea ce priveşte dreptul de a da aceste legi". După opinia sa, libertatea în acest domeniu trebuie exercitată în limitele "respectului şi dragostei pentru constituţia sub care trăieşte"93, fiecare cetăţean. Cu toate că marele gânditor recunoaşte poporului atributele de adevărat suveran, îi limitează câmpul de acţiune în cazul unei schimbări necesare, pe calea unei revolte94. în acelaşi timp, însă, Kant demonstrează că "libertăţile contribuie la vitalitatea internă a statului şi la prestigiul internaţional al acestuia Esenta :Marile enciclopedii ale lumii definesc esenţa unui fenomen ca fiind unitatea trăsăturilor şi raporturilor interne necesare, având o stabilitate relativă, în conexiune cu fenomenele adiacente. în Larousse, esenţa fenomenelor este definită drept natura intimă, caracterul lor propriu115, care le exprimă identitatea şi stabilitatea, deosebindu-le unele de altele.în lumina acestor consideraţii, esenţa dreptului înseamnă determinarea calitativă a interrelaţiilor sale intime, care-i conferă locul şi rolul în relaţiile sociale. Prin analiza acestor interrelaţii şi explicarea lor se poate defini esenţa dreptului, a legilor şi, în genere, a instituţiilor juridice. "Terenul dreptului -observa Hegel - este în genere ce e spiritual şi locul său mai apropiat şi punctul său de plecare este voinţa, care este liberă, astfel încât libertatea constituie substanţa şi determinaţia lui (a dreptului - prec. ns.)"116. "Libertatea este anume deopotrivă o determinaţie fundamentală a voinţei"117. Dânsul constată că "voinţa fără libertate este un cuvânt gol, aşa cum libertatea nu este reală decât ca voinţă, ca subiect"118. Dar - în demersul pe care îl întreprinde pentru a explica esenţa dreptului - Hegel apreciază necesar să se clarifice legăturile voinţei cu gândirea, relevând că "voinţa este o modalitate particulară a gândirii"119 căci numai "conceperea este sfredelirea obiectului", adică dezvăluirea a ceea ce îi este propriu, esenţial120.în gândirea juridică, s-a subliniat rolul voinţei în dezvăluirea esenţei dreptului, precizându-se că este vorba de voinţa generală, înţeleasă nu ca o sumă aritmetică a voinţelor individuale, ci despre o voinţă "determinată de anumite interese şi care tinde să se oficializeze prin intermediul activităţii Functiile : funcţiile statului au constituit un obiect principal de studiu şi analiză în lucrările marilor gânditori ai lumii, care s-au concentrat asupra fenomenului juridic, îndeosebi asupra contribuţiei dreptului la reglementarea raporturilor sociale, la organizarea societăţii omeneşti, mai ales după apariţia relaţiilor politice-statale. Charles Louis de Secondat Montesquieu a explicat pe larg rolul statului în apărarea şi garantarea* libertăţii politice. "Deşi toate statele au, în general, acelaşi scop, anume conservarea lor, fiecare stat are pe lângă aceasta şi scopul său particular"79. Astfel, Roma avea drept scop lărgirea hotarelor; Marsilia avea drept scop comerţul; scopul legilor iudaice era religia; scopul Chinei era liniştea publică; cel al insulei Rhodos era navigaţia; al Poloniei, independenţa fiecărui particular, etc80. Marele gânditor se opreşte însă, pe larg, în analiza efectuată, asupra apărării şi garantării libertăţii politice, observând locul şi rolul ce a revenit orânduirii de stat a Angliei în acest domeniu81. 5.Exista 2 tipuri de functi..funcţii interne şi funcţii externe. în analiza obiectivelor sale majore, am văzut că statul are îndatorirea să asigure ordinea şi stabilitatea în societatea dată, şi să contribuie, prin mijloacele sale proprii, la progresul economic, tehnic, uman. Pe plan extern, statul modern îndeplineşte funcţiile: de promovare a cooperării cu celelalte state; de statornicire a unor relaţii de bună vecinătate; şi de apărare a ţării printr-o relaţie de cooperare şi parteneriat cu alte ţări.Statul - în îndeplinirea atributelor sale specifice, ca principală instituţie politică, şi, totodată, în calitate de gestionar pentru bunurile şi mijloacele aflate în proprietatea sa - are obligaţia ca, în condiţiile dezvoltării tehnice fără precedent, din ultimii ani, să îndeplinească funcţii multiple: să asigure, în măsura mijloacelor de care dispune, progresul economic, tehnic şi uman; să menţină ordinea; să garanteze stabilitatea politică şi socială.Este neîndoielnic, că statul modern are un rol esenţial în "asigurarea Protecţiei sociale. Unii autori au definit statul contemporan, chiar ca un "stat social", "stat asistenţial", care are îndatoriri majore în: combaterea şomajului; combaterea poluării; combaterea crimei organizate.