STATUL LA ÎNCEPUTUL MILENIULUI III - Are loc o aprigã dezbatere despre actuala crizã a statului si dreptului.Cu mai bine de 500 de ani înainte de Hristos, în Atena anticã, se crea un model de stat de drept, o democratie care îsi propunea sã functioneze pe urmãtoarele coordonate:– egalitatea în fata legii;– libertatea de opinie; – manifestarea pluralismului;– o artă a politicului, a compromisului ambiţiilor rivale.Acest model de stat nu a rezistat, decât un secol. Societăţile, în evoluţia lor, au impus, sub presiunea realităţilor sociale, restrângeri ale rolului STATULUI.Mai întâi a fost vorba de o diminuare semnificativă a rolului IDEOLOGIC al statului, care, nefiind în stare să convingă asupra necesităţii menţinerii puterii sale, a cedat în favoarea creşterii rolului PIEŢII, care scade din rolul de control al statului asupra societăţii.A urmat, inevitabil, criza FUNCŢIONALĂ a statului, care s-a văzut în situaţia de a-şi asuma prea multe sarcini nemai având la dispoziţie mijloacele concrete de rezolvare a acestora.Criza s-a adâncit în epoca globalizării, când societăţile transna-ţionale ignoră suveranitatea statelor.S-au experimentat, în ultima perioadă, mai multe modele de stat: cel liberal, cel social-democrat, cel conservator.Se doreşte realizarea a două obiective:– protecţia indivizilor şi– coeziunea socială.Statul-providenţă îşi propune să se întemeieze pe concepţia justiţiei sociale, care ar însemna redistribuirea bogăţiei comune în scopul asigurării bunăstării materiale şi intelectuale a cetăţenilor săi.Acest tip de democraţie modernă are ca obiectiv înfăptuirea unei egalităţi reale a indivizilor, ignorând faptul că prin natura lor oamenii nu sunt egali. Conceptul de suveranitate este astãzi atacat, contestat si erodat.Impactul globalizãrii duce la diminuarea semnificativã a rolului statelor nationale.Astãzi, multe din pârghiile clasice ale politicilor economice nu mai functioneazã: capitalul nu mai are domiciliul fix, iar fluxurile financiare au iesit de sub controlul guvernelor nationale.O altã caracteristicã se referã la influenta crescândã a organizatiilor supranationale (Banca Mondialã, Fondul Monetar International, NATO etc.) care dicteazã politicile pe care statele nationale trebuie sã le adopte.Practic statul nu mai controleazã economia si finantele; aceste douã importante componente sunt scoase din zona politicului, a zonei de decizie fundamentalã, globalizãrii ar fi continuarea declinului influentei politice si al puterii de negociere economicã a fortei de muncã organizate.Globalizarea conduce inevitabil la slãbirea capacitãtii statelor nationale de a-si impune propriile obiective de reglementare, la scã-derea puterilor lor disciplinare.