Dreptul, ca întreaga componenţă juridică a vieţii sociale, este un fenomen deosebit de complex, a cărui cunoaştere presupune o cercetare aprofundată a legităţilor obiective a existenţei sale, a dinamicii sale, a factorilor care-l configurează şi valorilor pe care le promovează.Să începem cu unele explicaţii terminologice. Cuvîntul drept este folosit în mai multe accepţiuni şi derivă de la latinescul directus, luat în sens metaforic (directus - de la dirijo), care înseamnă "drept" - orizontal sau vertical, de-a dreptul, direct, linie dreaptă, adică o regulă de conduită fără specificarea conţinutului.În limba latină, însă, cuvîntul care corespundea cuvîntului drept era ius (drept, dreptate, legi).Într-un prim sens, cuvîntul drept semnifică ştiinţa dreptului - ansamblul de idei, care explică dreptul şi prin intermediul cărora dreptul poate fi gîndit.Dreptul nu este numai ştiinţa, el este, în egală măsură, tehnică, artă. Dreptul ca ansamblu de norme care organizează viaţa în comun, este o tehnică a convieţuirii umane, destinată să disciplineze comerţul uman şi să apere societatea de excese.Dimensiunea socială a dreptului.Realitatea juridică şi componentele ei.Dreptul e sistemul normelor de conduită elaborate sau recunoscute de puterea de stat care orientează comportamentul uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective, stabilind drepturi şi obligaţii juridice, respectarea obligatorie a cărora este asigurată de forţa de constrîngere a statului. Dreptul este un produs complex al societăţii. Normele sale intervin în procesul productiv, stabilind reguli generale pentru actul zilnic repetat al producerii, repartiţiei şi schimbului de produse şi activităţi.Libertatea omului este deplină numai în măsura în care nu se stîngeneşte libertatea celorlalţi. Drepturile omului nu pot prinde contur, nu pot deveni realităţi decît în cadrul unei interacţiuni bazate pe coexistenţa libertăţilor, şi nu pe afirmarea brutală şi păgubitoare pentru semenii a unor drepturi şi interese personale. Superioritatea reflectării în drept a corelaţiei necesare între drepturi şi îndatoriri precum şi nobleţea actului de justiţie alcătuiesc coordonatele care marchează decesiv dimensiunea socială a dreptului. „Legile sînt matca şi mama noastră”-afirmă D.Cantemir, subliniid prin aceasta poziţia dreptului în societatea civilizată, ca nucleu al ordinii sociale şi condiţiei a bunei derulări a raporturilor umane. În general, ştiinţele sociale privesc societatea ca un sistem dinamic, evolutiv capabil să parcurgă stări directe, şi este înzestrat cu capacitatea autoreproducerii lărgite. Realitatea juridică este o dimensiune inalienabilă a realităţii sociale în condiţii istorice determinate. Realitatea juridică sau juridicul este uneori denumită sistem juridic sau suprastructură juridică. Realitatea juridică are un conţinut bogat în care este cuprins dreptul ca fenomen normativ.