Statul şi dreptul sunt 2 părţi străns legate între ele, ale suprastructurii, sînt fenomene politice deosebite, deci, pe ele le uneşte politica, unfenomen social mai larg. Ele au apărut odată, există, funcţionează, se dezvoltăîmpreună. Totodată, statul şi dreptul sînt fenomene sociale diferite. Statul reprezintăorganizaţia puterii politice, exprimată în anumite organe de stat. Dreptul este regulator al relaţiilor sociale şi e alcătuit din norme, din reguli cu caracter general. Statul şi dreptul se află în interacţiune strînsă, şi satul depinde de drept, şidreptul depinde de stat. Dreptul este un instrument necesar în mîinele statului. Statul nu poate exista fără drept. Cu ajutorul dreptului statul îşi înfăptuieşte funcţiile sale,impune voinţa sa întregii societăţi. Dreptul este un mijloc de organizare a puterii destat (doar Constituţia, alte legi stau la baza formării şi activităţii organelor de drept).La rîndul său dreptul nu poate exista fără stat, care este capabil să constrîngă pentru a fi respectate normele juridice. Normele juridice îşi au începutul de la stat. Statul le concretizează în actele sale individuale, le asigură prin puterea sa de contrîngere. Dependenţa dreptului de stat se exprimă şi în formele înfăptuirii funcţiilor statului care crează dreptul, adicăinstituie, modifică, anulează normele juridice, atribuie un caracter juridic altor normesociale (de exmplu: obiceiurile), concretizează normele juridice în actele individuale(activitate de executare a dreptului), adoptă măsuri privind asigurarea normelor juridice (activitatea de ocrotire a normelor juridice).