Statul de drept poate fi înţeles ca un concept politico-juridic ce defineşte o formă a regimului democratic de guvernă-mînt din perspectiva raporturilor dintre stat şi drept, dintre putere şi lege prin asigurarea domniei legii şi a drepturilor, a libertăţilor fundamentale ale omului în exercitarea puterii. Statul de drept reflectă coexistența celor două etnității sociale distincte totodată indisolubil legate între ele care sunt statul și dreptul a raporturilor lor reciproce manifestate ca relații dintre putere și normativitate prima cu tendințe spre dominare și supunere, cealaltă cu cea de frînare ți ordonare relevînd această independență Leon Duguit spunea dreptul fără forță este neputencios, dar forța fără drept este o barbarie. Ideea statului de drept întodeauna sa sprijinit pe dualismul statului și dreptului. Trăsăturile: - presupune democratismul puterii manifestat prin suveranitatea poporului - cere o ordine de drept în care locul suprem îl ocupă Constituţia- presupune libertatea presei, a tuturor mass-media. Conceptul, problemele, principiile statului de drept.Statul de drept reflectă coexistenţa celor două entităţi sociale şi indisolubil legate între ele, care sunt statul şi dreptul, a raporturilor reciproce manifestate ca relaţii între putere şi normativitate; prima cu tendinţă spre dominare şi supunere, iar cealaltă cu cea de stopare şi ordonare. Ideea statului de drept s-a sprijinit întotdeauna pe dualismul statului şi dreptului şi în acelaşi timp ea s-a bazat pe viziunea filosofică despre drept ca o valoare supremă, care dispune de un conţinut propriu.Pentru existenta statului de drept procesul de legiferare ca şi supremaţia legii este esential. Legea trebuie să fie legitimă, conformă cu echitatea, cu principiile unanim admise de spiritul uman universal despre ideea de justiţie. Putem afirma că statul de drept s-a creat ca o sinteză superioară a celor două componente – statul şi dreptul- , devenind o nouă entitate caracteristică epocii moderne, în special celei contemporane, unde s-a atins o armonizare a acestor raporturi, la stăpânirea, organizarea şi controlul puterii prin intermediul dreptului. Statul de drept, constituie o replică socială faţă de abuzul de putere şi o soluţie viabilă pentru împiedicarea acestuia. Statul de drept revendică o ordine de drept în care locul suprem revine Constituţiei, existând obligaţia tuturor organelor de stat, a organismelor sociale şi a cetăţenilor să se supună legii. În cadrul acestei ordini de drept legalitatea ca respectare a normelor juridice, a principiilor şi procedurilor prevăzute de lege se fundamentează pe legitimitate, pe respectul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor la nivelul standardelor internaţionale. Statul de drept este o concepţie a libertăţilor - limită ale puterii, o concepţie despre democraţie şi despre rolul minimal al statului. Statul de drept luptă pentru adevăr, pentru libertate, pentru dreptate, pentru siguranţă juridică, pentru binele public. Principiul fundamental al teoriei statului de drept este că statul poate fi legal prin drept , adică organele şi funcţionarii statului, statul însuşi, pot fi limitaţi, în acţiunea lor prin norme juridice, pe care nu le pot încălca fără să răspundă, adică fără să suporte sancţiunea ce se aplică oricărui subiect de drept atunci când încalcă legea. Statul fiind singurul creator al dreptului, dreptul în forma lui obiectivă este constituit ca factor de limitare a puterii statului.