Principiile de drept sunt extrase din dispozitiile constitutionale sau sunt deduse pe cale de interpretare.A. Asigurarea bazelor legale de functionare a statuluiUn prim principiu este acela al asigurarii bazelor legale de functionare a statului. Actiunea acestui principiu constituie premisa existentei statului de drept. Caracteristica fundamentala a statului de drept o constituie, in aceasta lumina, cucerirea pe cale legala a puterii si apoi exercitarea sa in conformitate cu cerintele legalitatii, ceea ce implica si simtul compromisului, adica recunoasterea legitimitatii partiale a argumentelor celorlalti.In statul de drept intinderea puterii trebuie sa fie compensata de scurtimea duratei sale (a celor ce o detin), izvorul oricarei puteri politice sau civile trebuie sa fie vointa suverana a poporului, iar aceasta trebuie sa-si gaseasca formule juridice potrivite de exprimare in asa fel incat puterea poporului sa poata functiona in mod real ca o democratie. Pentru acest motiv trebuie sa existe acele canale intermediare prin care circula puterea, sa fie stabilite garantii constitutionale eficiente pentru realizarea separatiei si autolimitarii puterilor in stat.B. Principiul libertatii si egalitatiiIntr-o societate democratica, statul – organismul politic care dispune de forta si decide cu privire la intrebuintarea ei – garanteaza juridic si efectiv libertatea si egalitatea indivizilor, adica procedeaza la propria sa limitare.Nu poate exista egalitatea decat intre oameni liberi si nici libertate decat intre oameni a caror egalitate este consfintita juridic. Egalitatea priveste echilibrul vietii, iar libertatea priveste capacitatea oamenilor de a actiona fara oprelisti: principiul general al libertatii se difuzeaza in ramurile dreptului fie sub forma libertatilor generale, fie sub forma libertatilor individuale. 'In timp ce libertatile generale indica un set de protectii, libertatile civile definesc canalele libere si pozitive si ariile activitatii si participarii umane”. Aceste libertati sunt solidare, in sensul ca afectarea uneia produce o reactie in lant, deranjand pe toate celelalte. Astfel, libertatea de gandire este strans legata de libertatea de exprimare, libertatea cuvantului, libertatea de a scrie si de a publica etc. In constitutii si in documentele internationale privind drepturile omului sunt inscrise aceste libertati. Realizarea lor in practica relatiilor sociale a necesitat sacrificii. Asa cum nota Jhering, pentru a stabili ca omul e o fiinta libera, ca are dreptul la libertate, au trebuit mai multe sfortari ca pentru a stabili ca pamantul se invarteste in jurul soarelui.In planul realizarii efective a libertatii sociale, rolul dreptului se materializeaza in ingradirea inclinatiei unor grupuri de a nega altora ceea ce lor nu le place, in neutralizarea acelei suspiciuni difuze a autoritatilor politice fata de gruparile neconformiste si in inlaturarea tuturor barierelor si a discriminarilor ce persista in calea asigurarii sanselor egale de manifestare si progres pentru toti oamenii.C. Principiul responsabilitatiiResponsabilitatea insoteste libertatea. Trebuie operata o demarcatie neta intre libertate si liberul - arbitru.Responsabilitatea este un fenomen social; ea exprima un act de angajare a individului in procesul integrarii sociale. Libertatea omului se infatiseaza dintr-un intreit punct de vedere: libertatea in raport cu natura, libertatea in raport cu societatea si libertatea omului in raport cu sine insusi. In ordinea de idei care ne intereseaza, aceea a libertatii ca fundament ontologic al responsabilitatii, avem in vedere sensul libertatii sociale a omului (cunoastere, decizie, actiune). Concepand responsabilitatea ca o asumare a raspunderii fata de rezultatele actiunii sociale a omului, se admite faptul ca actiunea sociala este cadrul nemijlocit de manifestare a responsabilitatii, pe de o parte, iar pe de alta parte ca libertatea este o conditie fundamentala a responsabilitatii. Fiind legata de actiunea omului, responsabilitatea apare ca fiind intim corelata cu sistemul normativ. Nivelul si masura responsabilitatii sunt apreciate in functie de gradul si continutul procesului de transpunere constienta in practica a prevederilor normelor sociale.Dobandind dimensiunea responsabilitatii, individul nu se mai afla in situatia de subordonare 'oarba' si supunere neinteleasa fata de norma de drept, ci in situatia de factor care se raporteaza la normele si valorile unei societati in mod activ si constient.D. Principiul echitatii si justitieiAcest principiu readuce in prim plan problema existentei unor prescriptii fundamentale preexistente, desprinse din ratiune sau dintr-o ordine supraindividuala si al caror scop este acela de a da siguranta vietii sociale. Intre acestea se numara si echitatea si justitia. Cuvantul echitate vine de la latinesculaequitas, care inseamna: potrivire, dreptate, cumpatare, nepartinire. La greci, si anume la Aristotel, termenul ('epieiheia') avea mai mult valoarea unei justitii sociale, al carui scop era acela de a indrepta legea acolo unde ea era deficitara din cauza caracterului sau universal.Justitia, (sora romana a lui Dike), reprezinta acea stare generala ideala asocietatii, realizabila prin asigurarea pentru fIecare individ in parte si pentru toti impreuna a satisfacerii drepturilor si intereselor lor legitime.Prin finalitatea sa, justitia se situeaza printre principalii factori de consolidare a celor mai importante relatii sociale, intrucat ea intruchipeaza virtutea morala fundamentala menita a asigura armonia si pacea sociala, la a caror realizare contribuie deopotriva regulile religioase, morale, juridice.La romani justitia se fonda pe principiul moral al dreptatii, ei asezand la baza justitiei acel honeste vivere (a trai cinstit).Morala crestina influenteaza continutul ideii de justitie. Plecand de la idealismul lui Platon si de la categoriile de 'bine' 'pacat' si 'expiere', crestinismul construieste o intreaga metafizica teologica bazata pe 'justitia divina'. Sfantul Augustin si Toma d'Aquino fac distinctie intre legea divina, legea naturii si legea omeneasca. Exista o ierarhie a legilor; in varful piramidei se plaseaza legile eterne, divine, care dau continut legilor naturii, la baza piramidei stand legile omenesti (dreptul pozitiv).In concluzie, aceasta enumerare si analiza a principiilor generale ale dreptului, subliniaza faptul ca o buna cunoastere a unui sistem juridic nu poate sa nu porneasca de la examinarea modului in care ideile conducatoare (principiile) sunt reflectate in acel sistem. Aceasta este explicatia faptului ca in epoca noastra atat practicienii, cat si teoreticienii dreptului manifesta un interes crescut pentru principiile de drept. Acest interes este remarcat atat in ce priveste normele si institutiile dreptului intern, cat si in domeniul dreptului international contemporan.Principiile generale constituie, in acest sens, fundamentul principiilor de ramura. Plecand de la principiile generale, stiintele juridice de ramura formuleaza o seama de principii specifice, cum ar fi, in dreptul civil: principiul repararii prejudiciului cauzat, desfiintarea unui act initial produce efecte si asupra actului secundar, accesorium sequitur principale, in dreptul penal: principiul legalitatii incriminarii (nullum crimen sine lege), in dreptul procedural: principiul ascultarii si al celeilalte parti (audiatur et altera pars), in dreptul international public: principiul respectarii tratatelor (pacta sunt servanda) etc.