Normele sociale nu pot ca să nu existe într-o societate, deoarece ele urmăresc realizarea sarcinilor şi scopurilor statului, cum ar fi de exemplu organizarea şi perfecţionarea vieţii sociale, deasemenea normele sociale au ca obiect reglementarea relaţiilor sociale,ele sînt adresate aceloraşi oameni,pături,grupuri sociale.Vorbind despre coraportul dintre drept şi morală putem spune că dreptul s-a născut din morală, deci el trebuie să aibă un conţinut moral. În concepţia lui Georgio del Vecchio „relaţiile dintre morală şi drept sînt aşa de strînse încît ambele categorii au esenţial acelaşi grad de adevăr,aceeiaşi valoare. Dreptul nu poate fi conceput în afara moralei.Tocmai caracterul moral şi conferă dreptului vitalitatea de care are nevoie. Odată ce încetează să mai fie moral ,încetează şi existenţa sa ca drept. Punctele de contact dintre drept şi morală sînt numerioase. Şi unul şi altul sînt produse ale vieţii sociale, sînt discipline cu caracter normativ care pretind în mod egal să stabilească un ansamblu de precepte destinate să regleze activitatea umană. Însă cu toate acestea dreptul nu poate fi confundat cu morala pentru că, între ele există o serie de diferenţe: 1.domeniul moralei este mult mai vast decît cel al dreptului. Dreptul nu reglementează decît conduita oamenilor în măsura în care trăiesc în societate. Morala îşi extinde sfera pînă la gîndurile noastre cele mai secrete pe care pretinde ale aprecia şi dirija. Ne cere cont de gîndurile noastre cele mai interne. Pentru drept „forul interior este interzis”. 2.Morala este mai exigentă decît dreptul. Ea tinde, după cum spune Alex Weill, la perfecţionarea absolută a individului. 3.Morala şi dreptul nu aceleaşi sancţiuni. Dacă morala este mai exigentă şi sancţiunea înfrîngerii ei se descoperă în conştiinţa individului(regretul), dreptul dispune de mijloace deosebite pentru a se impune la nevoie. El are la îndemînă forţa de consrtîngere a statului. Morala reprezintă un ansamblu de idei cu privire la bine şi la rău,corect şi incorect,just şi injust. Ea este un sistem raţional de norme pentru conduita individuală ce se bazaează pe conştiinţa personală şi convingerea intimă a fiecărui subiect. Nucleul moral este datoria individului faţă de sine însuşi şi faţă de societate. Ambele reprezinta un ansamblu de conduita; Normele morale variaza in functie de grupul social. De colectivitatea nationala, sociala, religioasa, nu exista valorimorale absolute pentru ca ele se schimba in timp sau infunctie de clasa sociala sau categoria profesionala;Dreptul in schimb este si trebuie sa fie unitarasigurand o ordine juridica in societate intr-o taradata;