Norma juridica are o dubla structura: I.structura logico – juridica (interna)- adica o alcatuire care indica la ce imrejurare se refera (aplica) norma. Structura interna a normei de drept este alcatuita din trei elemente: 1) ipoteza- arata condiţiile sau imprejurarile in care se aplica norma. Ipoteza poate fi: a) (strict) determinata- este atunci cind stabileste in mod absolut (exact) conditiile de aplicare a normei. b) relativ determinata- este atunci cind desi indica imprejurarea de aplicare a normei, continul faptic concret este lansat la aprecierea subiectul de drept. 2) dispoziţia- consta in conduita prescrisa subiectului in condiţiile ipotezei date. Dupa modul de conformare a subietelor fata de cionduita prescrisa distingem dispozitia onerativa, care obliga la savirsirea unei actiuni; dispozitii prohibitive, care obliga la nesavirsirea unei actiuni; dispozitii permisive, care lasa subiectului posibilitatea subiectului de a alege conduita. Dupa modul de determinare a conduitei subiectelor de drept dispozitia poate fi: a) determinata- este atunci cind stabileste exact conduita pe care trebuie sa o urmeze partile raportului juridic. b) realativ determinata- este cind permite subiectelor de drept sasi aleaga o anumita conduita dintre cele indicate. 3) sancţiunea- arata consecinţele nerespectarii sau respectarii (in cazul normelor stimulative) dispoziţiei de catre subiectul de drept. In functie de gradul lor de determinare, sanctiunile pot fi: a) Sanctiuni determinate strict (sunt stabilite precis de catre norma, neputind fi facuta nici o abatere de la ele, in sensul de a fi marite, micsorate sau schimbate de catre organul de aplicare). b) Sanctiuni relativ determinate (pot fi stabilite concret de catre organul care le aplica dintr-un cadru mai larg, prevazut intre un minim si un maxim). Dupa natura juridica, sanctiunile sunt : 1-penale 2- civile 3- administrative 4- disciplinare etc. II. structura tehnico – legislativa (externa)-aceasta structura are in vedere forma exterioara a regulii de drept. Ea reprezinta dispunerea normelor juridice pe articole, alineate, subalineate si gruparea acestora in sectiuni, capitole, titluri, carti (parti).