A. Principiul planificării legislative şi a supremației legii, potrivit cărora activitatea normativă trebuie să se realizeze după programe de legiferare a parlamentului, cît şi ale guvernului ca iniţiator al proiectelor de legi.B. Principiul (cerinţa) fundamentării ştiintifice a activităţii de elaborare a dreptului.Cercetarea ştiinţifică, trebuie de asemenea, să conducă la fundamentarea unor prognoze legislative, pe termene scurte, medii sau lungi şi să reducă terenul de manifestare a acţiunii legislative conjuncturale, lipsită de o bază de analiză corespunzătoare.C. Principiul asigurării echilibrului între stabililatea şi mobilitalea uniii sistem de drept.În procesul elaborării normative, legislatorul se confruntă cu presiuni sociale dintre cele mai variate (economice, politice, culturale, ideologice). Schimbările rapide ce intervin in socictale duc ln mutaţii în conţinutul raporturilor sociale, la modificari instituţionale. Legislatorul trebuie să ţină în echilibru dreptul, asigurînd prin politica sa legislativă, stabilitatea firească a relaţiilor sociale reglementate juridic.D. Principiul accesibilitaţii în elaborarea normativă.Elaborînd anumite acte normative, legislatorul trebuie să aibă în vedere faptul, că destinatarii normelor juridice sînt oamenii cu nivele culturale diferite, cu posibilităţi diferite de receptare a unui mesaj normativ.