Noua reglementare juridica nu se poate referi decat la relatiile sociale , la situatiile si la conduita viitoare , ce vor apare sub imperiul legii respective .Ea nu poate determina continutul relatiilor sociale , comportamentul pentru situatiile existente inaintea intrarii ei in vigoare . De la principiul neretroactivitatii legii exista si unele exceptii ale retroactivitatii legii sau actului normativ , exceptii care se datoreaza si se explica prin necesitatile practice sau principiile d eordin umanitar .Retroactivitatea actului normativ este admisa , in principiu , in urmatoarele situatii : a) Cand actul normativ prevede in mod expres ca se aplica si unor fapte petrecute anterior ;b) Legea penala mai favorabila sau mai blanda ; c)Legile interpretative . Aplicarea noului act normativ la situatii vechi nu poate fi admisa decat in interesul statului si, desigur , pentru apararea unor interese legitime ale cetatenilor . Prevederea expresa a aplicarii retroactive a unui act normativ decurge din vointa exprimata , in mod nemijlocit , direct de catre legiuitor . Intr-un regim de legalitate se va recurge foarte rar si prudent la aceasta , pentru a nu tulbura evolutia normala a relatiilor sociale si nu se va admite o asemenea masura in cazul in care ea ar leza drepturile si interesele legitime ale cetatenilor .De la regula potrivit careia durata actiunii legii este marcata de momentul intrarii in vigoare si cel al iesirii sale din vigoare exista anumite exceptii impuse de unele ratiuni de ordin practic, istoric, umanitar. Aceste exceptii sunt: retroactivitatea si ultraactivitatea legii. Retroactivitatea legii apare ca o exceptie de la principiul neretroactivitatii si ea opereaza (ca orice exceptie) numai in cazurile expres prevazute de lege pentru ca aduce atingeri unor situatii juridice definitiv realizate sub legea veche, precum si efectelor consumate sub aceasta lege. O lege se considera, asadar, retroactiva atunci cand reglementeaza faptele care inainte de intrarea sa in vigoare, au dat nastere, au modificat sau au stins situatii juridice sau efecte pe care acele situatii le-au produs anterior . Principiul incetarii actiunii unui act normativ prin abrogare sau ajungere la termen are o exceptie - ultraactivitate a legii.Ultraactivitatea legii vizeaza faptul ca actiunea legii se extinde si peste momentul iesirii sale din vigoare. Legea noua intra in vigoare, abrogand legea veche, dar aplicarea ei este amanata pentru ca legea veche sa actioneze, un timp, pana la consumarea situatiilor juridice care se aflau in curs in momentul intrarii in vigoare a legii noi. Normele care supravietuiesc (ultraactiveaza) din legea veche se gasesc inscrise, de regula, intr-o sectiune sau capitol aparte din legea noua, intitulat 'dispozitii tranzitorii'. Ultraactivitatea intervine in mod cu totul exceptional si ea izvoraste, fie din aplicarea legilor mai blande, fie din aplicarea legilor temporare. In dreptul penal legea mai blanda se aplica sau continua sa se aplice si dupa inlocuirea ei cu o lege mai severa, pentru faptele petrecute sub imperiul ei, 'din aceleasi considerente umanitare pentru care se admite si retroactivitatea legii penale mai favorabile