Faptul juridic este împrejurarea prevăzută de norma juridică, în ipoteza ei. care, realizată la concret, are consecinţe juridice, adică atrage după sine naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic.76 Norma juridică decide calificarea unei împrejurări din societate sau din natură ca fapt juridic. Într-o primă opinie faptul juridic reprezintă o premisă concretă, absolut necesară pentru naşterea raportului juridic.77Într-o altă opinie se susţine că există raporturi ce iau naştere din norma juridică, fără a fi nevoie de un fapt juridic."Este adevărat că unele împrejurări preced normei de drept, altele apar ca urmare a existenţei acesteia; ceea ce este în afara discuţiei este faptul că în orice caz raportul juridic nu poate să apară în afara faptului juridic". Clasificarea faptelor juridice sînt: a) Evenimentele sînt acele fenomene, împrejurări care se petrec independent de voinţa oamenilor şi cărora norma de drept le dă o semnificaţie juridică, prin reţinerea lor în ipoteza ei. b) Acţiunile, sînt fapte voluntare ale omului, de care norma de drept leagă consecinţe juridice. Unul şi acelaşi fapt poate fi în acelaşi timp acţiune şi eveniment. Acţiunile, la rîndul lor, se împart în acţiuni săvîrşite fără intenţia de a produce efecte juridice şi acţiuni săvîrşite cu intenţia anume de a produce efecte juridice. Acţiunile se mai clasifică în licite şi ilicite. B. Actul juridic este manifestarea de voinţă în scopul de a produce efecte juridice, adică de a crea, a modifica sau a stinge un raport juridic, în temeiul şi în limitele stabilite de lege. Actul juridic constituie principalul izvor al vieţii reglementate de norma de drept. El reprezintă, în sfera în care se circumscrie activitatea umană conştientă, proiectarea voinţei omului în domeniul dreptului, în cunoştinţă de cauză. Altfel spus, prin actul juridic oamenii se orientează către un scop bine definit, concordant cu legea şi ocrotit de ea, de natură să satisfacă nevoile materiale şi spirituale ale fiinţei umane. La baza clasificării actelor juridice stau diferite criterii şi sînt analizate detaliat în ştiinţele de ramură, precum dreptul civil, administrativ, comercial: a) Din punctul de vedere al voinţelor participante, actele juridice se împart în acte unilaterale, bilaterale şi multilaterale, după cum constituirea lor este determinată de o singură voinţă, de două voinţe şi de multiple voinţe; b) După modul de formulare, actele juridice pot fi consensuale, formale şi chiar solemne, sau reale. Sînt consensuale cînd se nasc prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără altă formalitate. Consensualismul este dominant în dreptul civil şi chiar în dreptul comercial; c) Din punctul de vedere al efectelor, actele juridice pot fi constitutive şi declarative. Actele constitutive de drepturi creează o situaţie juridică nouă modificînd situaţia anterioară. Cea mai mare parte a actelor juridice sînt constitutive de drepturi. Dar există acte juridice al căror scop este numai de a constata existenţa unei situaţii juridice, cum ar fi recunoaşterea unei datori.; d) Există şi alte criterii, cum ar fi: acte-regulă şi acte subiective - în dreptul administrativ acte cu titlu gratuit şi act cu titlu oneros - în dreptul civil , dezvoltate, aşa cum am amintit mai sus, în ştiinţele de ramură.